joi, 17 ianuarie 2013

Scrisori pentru Filip: 2 luni

Draga Filip,

Au trecut 2 luni. 2 luni de cand suntem cei mai bogati oameni din lume. De cand ti-am auzit prima data vocea, ce cand te-am tinut prima data in brate. De cand a inceput cea mai frumoasa aventura din viata noastra. Ce bungy jumping? O zi cu tine e de 1000 mai palpitanta :)


In ultima luna ai crescut mult. Mananci deja 170ml de lapte la o masa. Ai putin peste 6 kg si ma dor mainile si spatele mai toata ziua. Vestea buna e ca ma astept sa fac niste brate de fotomodel any day now. Asa ca iti multumesc pentru asta.

Iti multumesc si pentru ca dormi asa de bine in fiecare noapte si ca esti destul de milostiv ca ne lasi si pe noi sa dormim. Tare ne mai bucuram din cauza asta!

Iti multumesc pentru fiecare zambet pe care ni-l oferi ca un bogatas care arunca marinimos cu banii in stanga si-n dreapta. La inceput, acum cateva saptamani erai mai zgarcit cu ele, trebuia sa ne maimutarim in toate felurile ca sa-ti smulgem unul. Acum insa te-ai facut generos si ni le oferi din plin. Cand te trezesti si te ridic din patut. Cand te pup pe gat. Cand iti arat o jucarie colorata! Simt cum mi se umfla inima in piept mai-mai sa se sparga cand zambesti zambetul tau stirb la mine, copilule!

Tot luna asta ai avut parte si de primul tau Craciun ever. Nu ai fost deosebit de impresionat nici de brad, nici de cadourile de la Mosul. Cel mai putin impresionat ai fost de costumasul de Mos Craciun de la Maria. De cand te-am imbracat cu el in dimineata de Craciun am vazut ca nu esti prea incantat. Te-ai asigurat ca am inteles foarte bine indignarea ta avand grija intai sa vomiti pe el si apoi sa tragi si un poopie in el, for good measure. Te-ai inveselit dupa ce te-am schimbat in haine normale :)

Am fost in cateva vizite in ultima luna si te-ai descurcat exemplar. Cateva priviri fugare catre gazde si apoi ai tras cate un pui de somn sanatos. Iti multumim si pentru asta :)

Iti place sa simti apa calda scurgandu-ti-se pe spate in fiecare seara la baie.

Iti place sa te uiti cum se invarte caruselul de deasupra patului. Te uiti atent la jucariile atarnate de el si le povestesti pe limba ta diverse.

Iti place si sa stai pe salteluta cu jucarii si sa dai cu mainile dupa jucarii. Razi de te prapadesti cand faci asta.

Iti place sa stai cu nasul ingropat la pieptul meu. Uneori se mai nimereste cate o mana in gura ta cand stai asa si incepi imediat sa o molfai fericit! O singura data ai reusit pana acum sa-ti bagi degetul mare in gura si sa-l sugi si stiu ca tot incerci sa reproduci minunea. O sa se mai intample sigur zilele astea, micutule, keep trying!

Iti place cand tati se maimutareste la tine si face ochi mari-mari, cum numai el poate! Zambesti cu toate gingiile cand face asta :D

Dar cel mai si cel mai mult iti place sa te hlizesti la spirala ta. Cine s-ar fi gandit ca nu jucariile stiintific realizate special pentru bebelusi o sa te incante cel mai mult, ci  niste amarate de cerculete asezate in spirala pe o foaie de hartie?! Oho, ce mai razi la ea! Recunosc ca nu odata am fost geloasa pe ea, as vrea sa-mi zambesti si mie asa darnic!


Iar mie? Mie ce-mi place? Imi place fiecare zi cu tine! Iubesc perioada asta si uneori ma apuca nostalgia cand ma gandesc ce repede o sa treaca, ce repede o sa cresti. Iubesc manutele tale micute si curioase si felul in care te uiti la ele fascinat. Iubesc sa vad cum te linistesti imediat cand stai cu capul pe pieptul meu si cum incerci sa-ti ingropi nasul cat mai adanc in mine. Iti iubesc fiecare zambet, fiecare ridicare curioasa din spranceana si fiecare planset.


Te iubesc pe tine, maimutica mea perfecta!

marți, 15 ianuarie 2013

Tocana de Peste "Sageata"


Ca tot imi rasuna in minte de la inceputul anului Sorcova...

V-am spus vreodata ca bunicul meu a fost cel mai tare bunic ever? Se juca cu mine table si tabinet  fiecare dupa-amiaza... si suspectez acum ca ma lasa sa castig ca sa am motive sa chiui de bucurie. Ma lasa sa-i ciufulesc suvita asezata artistic peste chelie... si sa chiui din nou de bucurie. Si ma lasa pe 1 ianuarie sa-l bat strasnic cu sorcova peste umar cantand "Sorcova, vesela, tare ca piatra, iute ca sageata". Aici chiotele erau cele mai puternice :D

Anyway, revenind la subiect - tocana asta de peste chiar e "iute ca sageata". E din cartea noua a lui Jamie Oliver - 15 Minutes Meals, si daca lui i-a luat 15 minute sa o faca, mie mi-a luat 20. Afacere buna zic eu, nu?

Decurge asa treaba:

Se pun la calit intr-o lingura de ulei de masline o ceapa alba, un fenicul si 3 catei de usturoijumatate de ardei iute, toate feliate subtirel,  + sare si piper

Se lasa sa se inmoaie la foc mediu 5-6 minute. Apoi se adauga o conserva de rosii + jumatate de pahar de vin alb. In timp ce sosul bolboroseste, se pregatesc creaturile marine care urmeaza sa se inece in tocana. In cazul meu

- 2 fileuri de pastrav4 fieluri de pollock, taiate in bucati de ~ 3 cm - ambii congelati de la Edenia (gasiti la Mega Image si sunt tare, tare buni!)
- 10 creveti (marca 365, tot de la Mega)
- niste langustine pe care le-am gasit pe fundul congelatorului

(adaptati in functie de ce aveti prin casa/ce va face cu ochiul la raionul de peste)

Dupa ce sosul a bolborosit vreo 10 minute, se adauga pestele si fructele de mare, se acopera tigaia cu un capac si se mai lasa pe foc inca 3-4 minute, nu mai mult ca pestele se face ultra-rapid si e pacat sa over-cook it si sa-l transformam in talpa de pantof.


Am servit bunaciunea cu un aioli facut dintr-un catel de usturoi frecat cu cateva firicele de sofran si cu un praf de sare in mojar si apoi amestecat cu 100ml de iaurt 0%.

Si cu felii de paine prajite, frecate cu - cu ce altceva? - tot cu usturoi, desigur!

Iaca cum sa mananci sanatos si repede si bun! Pam-pam!


Btw - cartea lui Jamie e redusa acum pe amazon.uk de la 26 lire la 12 lire, deci e afacere buna, zic eu. Aviz amatorilor :)

vineri, 11 ianuarie 2013

Reteta Noastra pentru Somn Bebelusesc

Disclaimer: Vreau sa spun din start ca eu cred cu tarie ca fiecare mama stie ce-i mai bun pentru puiul ei si ca exista tot atatea variante de parenting cati parinti si copii. Nu cred ca e un singur fel bun de a-ti creste copilul si restul sunt proaste. Mai cred ca e vital ca puiul tau sa simta cat e de iubit de la inceput, si sa se balaceasca in iubirea asta in fiecare minut al vietii lui. De asemenea nu cred ca exista o singura reteta de a-ti arata iubirea, ci nenumarate. Acestea fiind zise, precizez ca ce va povestesc eu mai jos e doar despre cum am ales eu sa-mi fac meseria de mama, nu sa pretind ca asta ar fi singura solutie viabila si ca restul sunt le poop!


Booon, sa trecem la fapte atunci! 

Control freak cum ma stiti, am inceput sa ma documentez despre bebelusheala cu mult inainte sa simt purcelinul miscand prima data in burta. Din toate cartile pe care le-am citit, cele mai folositoare mi-au fost astea:

No-Cry Sleep Solutions - Elisabeth Pantley
Healthy Sleeping Habbits, Happy Child - Dr. Marc Weissbluth
Superbaby - Dr. Jenn Berman

Si mai ales:
The Baby Whisperer Solves All Your Problems - Tracy Hogg, care as putea zice ca a functionat pana acum ca un fel de Biblie a mea in materie de mamiceala.


Toata lumea e de acord, in principiu, ca un bebe mic are 2 treburi importante - sa manance bine si sa doarma bine - si daca astea 2 aspecte merg bine, copilul o sa creasca vesel, sanatos si frumos. Se intampla ca tot astea sunt de obicei si cele mai mari 2 greutati pe care le intampina parintii cand se lovesc pentru prima data de bebeluseala (si din cate inteleg, si cand se lovesc a2-a, a3-a ...a n-a oara :)


Evident, ce m-a interesat intai si-ntai a fost cum sa-l ajut pe bebe sa indeplineasca cu succes astea 2 taskuri. Dupa ce-am citit si rascitit cartile astea + 1000 de mom-blogs si recomandari ale AAP (American Academy of Pediatrics) am decis ca cele mai utile lucruri pe care le pot face de la inceput sunt urmatoarele:

1. Sa am grija ca bebe sa manance mese complete, adica sa nu snack-uiasca. 

De ce? Pai un bebe cu greutate normala la nastere (peste 3kg, situatia e putin altfel pentru prematuri sau bebelusi cu icter intens neonatal) poate sa  reziste intre 2,5 si 3 ore intre mese - de la inceputul unei mese pana la inceputul mesei urmatoare - daca a mancat o masa completa. Asta-i tare bine pentru el, insemnand ca nu se va trezi din somn din ora in ora ca sa isi faca plinul din nou, prin urmare va avea timp sa doarma si sa se odihneasca vartos (stiti ca creierasele lor se dezvolta cel mai intens in somn, nu?) De asemenea, e bine si pentru mama, ca are si ea ceva timp sa-si traga sufletul, sa faca un dus sau sa puna geana pe geana.

Mini-Chilly al meu a mancat si mananca doar lapte de mama proprie, fie la san fie din biberon, fara completari de niciun fel. De asemenea, a mancat la cerere, nu dupa ceas. Ce-am facut ca sa ma asigur ca se satura bine? Am avut grija sa-i dau mereu de papa cand i-a fost foame, dar odata inceputa masa incercam sa ma asigur ca mananca o masa intreaga. Mai precis, daca incepea sa suga si - ca mai toti copii mici-mici - adormea dupa 10 minute de supt, faceam tot posibilul sa-l trezesc ca sa pape tot. Uneori era mai usor, alteori mai greu, pentru ca putoarea mica tragea la aghioase serios la san, dar nu ma dadeam batuta. Ii vorbeam, ii cantam, il mai gadilam, il mai trageam de degetele. In cazuri "disperate", il dezbracam pana la pampers - asta merge la sigur pentru alungatul somnului si terminatul mesei. Ii ofer intai un san, si dupa ce termina acolo, i-l ofer si pe al doilea. Daca mai vrea bine, daca nu, consideram oricum masa ca fiind completa :)Daca mi se parea ca nu a golit sanul, exprimam cu ajutorul pompei restul si i-l dadeam cu biberonul. 

2. Am incercat sa urmam o rutina (atentie, zic rutina, nu program cu ore fixe!) care arata cam asa: dormit, mancat, activitate. Tracy Hogg o numeste rutina E.A.S.Y adica eat - activity - sleep - you ("you" as in time for yourself)

De ce? In primul rand pentru ca mai toti expertii se pun de acord ca bebelusii infloresc mai cu spor atunci cand viata lor se desfasoara intr-un cadru organizat si ca haosul nu le place deloc. In al doilea rand, pentru ca si eu infloresc cand viata mea se desfasoara intr-un cadru organizat si nimic nu ma sperie mai tare ca haosul. Si sa fim cinstiti - adusul unul bebe mic acasa are tot potentialul de a-ti arunca viata in haos. In al treilea rand, urmand o astfel de rutina, iti e mult mai usor sa citesti semnalele bebelusului: daca se trezeste din somn dupa 30 de minute, adica la vrea 40 de minute dupa ce- mancat, poti fi destul de sigura ca nu plange de foame (aici e esential ca punctul 1 sa fie respectat. Vedeti cum se leaga toate?). Poate plange din cauza gazelor, sau poate a fost supra-stimulat. Asa eviti sa incerci sa rezolvi fiecare problema cu ajutorul sanului, asa ca nu o sa transformi suptul intr-un sleep prop.

In primele saptamani de viata E.A.S.Y. functioneaza in cicluri de cca 3 ore (cu mici variatii evident). La noi arata cam asa: 35-40 de minute masa, apoi 5-10 minute de activitate (adica povestit, cantat, plimbat, uitat in oglinda sau la mami), schimbat pampers si apoi somn. Daca dadea semne de oboseala mai devreme (cascat), saream peste activitate direct la nani. Dormea si inca doarme 1,5-2 ore ziua.

Un foarte mare avantaj al acestui model e ca bebelusul nu se obisnuieste sa adoarma la san, ci il pui frumusel, satul dar treaz in pat si invata sa adoarma singur, fara proptele.

Prin urmare, sa zicem ca ziua lui Mini-Chilly incepe la 7, cand fie se trezeste singur, fie il trezesc eu ca sa incepem ziua. Mananca, facem burp, sta nitel si pe la 8-fara-un-pic il culc. Daca se trezeste singur (de obicei intre 9:30-10) foarte bine, ne mutam la urmatorul ciclu de EASY. Daca doarme peste 10, il trezesc eu si incepem. Asta ma aduce la my next point:

3. Nu am lasat bebelul sa doarma mai mult de 2 ore in timpul zilei. In primul rand pentru ca ar inseamna ca nu primeste toate caloriile de care are nevoie ca sa creasca frumos. Apoi, daca doarme prea mult ziua si nu mananca, evident ca se va trezi mai des noaptea ca sa recupereze. We don't want that. Stiu ca vorba din batrani zice "never wake a sleeping baby" dar pe cuvant ca noi n-am respectat-o si tare bine ne-a fost din cauza asta.

4. Am incercat sa nu supra-stimulam copilul: facand o medie intre diversele recomandari din carti/pediatri am dedus ca bebe sub 1 luna ar trebui sa fie treaz intr-un ciclu nu mai mult de 50 de minute. Acum, ca am mai crescut si ne apropiem de 2 luni, am lungit timpul asta la o ora. Chit ca e greu sa te desprinzi de comoara asa repede, am vazut pe propria piele ca daca il tii treaz prea mult se duce naiba si somnul si veselia si intram in (odioasa) zona a urletelor care nu mai trec cu nimic. Why go there?

5. Am evitat sa utilizam sleep-props pentru adormire. Asta inseamna ca nu am adormit copilul la san, in brate, pe mine, nu l-am leganat, nu l-am plimbat, dansat etc. (a nu se intelege ca nu am facut lucrurile astea cand e treaz!). 

Ca sa pregatim bebe de somn am incercat sa creem o mica rutina care el sa inceapa incet-incet sa o asocieze cu ideea de somn. Decurge cam asa treaba: ne mutam la el in camera, il schimb si vorbesc cu el, apoi il infasez, dau drumul la white noise (in cazul nostru zgomote din uter - o sa radeti dar it works like a charm), il iau in brate si ma asez cu el in fotoliu. Ii cant cantecul de nani si apoi stam in liniste pana il simt ca se relaxeaza si mi se lasa tot moale in brate(cam 5-10 minute). Asta e momentul cand ma ridic si il pun in patut. Treaz! Seara, rutina se imbogateste cu baie si masaj (executat cu mare talent de tati), apoi san si nani.

Acum deja treaba merge in 90% din cazuri ca unsa si pot sa ies linistita din camera si sa stiu ca va adormi fara probleme. La inceput insa, intampinam uneori ceva rezistenta. In cazul asta, intai incercam sa-l linistesc fara sa-l iau din patut. Ma aplecam desupra lui, si cu gura langa ureche ii faceam "shhhh" in timp ce cu o mana il maingaiam pe burtica. Uneori functiona. In cazul asta ma indepartam de patut si il lasam sa adorma singur. Daca nu functiona, il luam in brate, cu burta pe pieptul meu si cu o mana il bateam usurel pe spate in timp ce cu gura la urechea lui il shushuiam. Tracy Hogg zice - si pe incercatelea, am vazut ca are dreptate - ca creierul unui bebelus nu se poate concentra pe 3 lucruri odata, asa ca daca tu il bati bland pe sparte si il shushui, i-ai ocupat deja mintea cu activitati si va uita sa mai planga. La noi exact asa se intampla. Dupa ce se linisteste, merge inapoi in patut treaz. Daca el o ia de la capat cu plansul, o luam si noi de la capat cu shhh/batutul pe spate. Lather-rinse-repeat. Incet si cu consecventa o sa mearga treaba ca pe roate.

6. Am incercat sa-l invatam cat mai devreme sa faca distinctia intre zi si noapte. Cercetatorii zic ca abia pe la 10-12 saptamani ceasul intern al bebelusului se aliniaza la ceasul nostru de toate zilele si ca pana atunci nu poate diferentia ziua de noapte. Totusi, poti sa il ajuti daca ai grija ca noaptea sa fie intunecoasa si linistita si ziua sa il expui bine (dar in limitele pe care le-am mentionat mai sus) la lumina, la zgomote, voci, ras, activitati. 

La hranirile de noaptea nu aprindem lumina mare in camera lui, ci o aplica care da lumina slaba, cat sa vezi sa schimbi un scutec si sa-l hranesti si nu vorbim cu bebe mai deloc (si daca vorbim, o facem doar in soapta), nu radem, nu cantam, nu ne jucam. Distractia-i pentru zi, noaptea e pentru somn. Dupa ce termina de mancat, face burp si il pun inapoi in patut. De cele mai multe ori adoarme in timp ce mananca, mai deschide un ochi lenes cand ajunge in patut si se intoarce imediat la somn (desigur, noaptea nu mai respectam regula cu pusul in pat treaz - daca adoarme in timpul mesei sau in brate nu il trezesc, doar ca ma asigur ca termina de mancat inainte sa adoarma)

7. Am incercat sa mentinem orele de trezire si de culcare cat mai fixe. Daca in timpul zilei apar (in mod cat se poate de firesc) variatii - uneori doarme mai putin, mananca mai incet etc. orele de trezire si culcare sunt destul de usor de controlat de catre noi. Trezirea se da la ora 7:30 (asta daca nu ne-o da el mai devreme, in jur de 7) si rutina de culcare incepe la 18:30 si pana la 19:30, cel tarziu 20 bebe doarme. 

8. Last but not least, am tinut (si tinem) in continuare un jurnal. Scriem aici in fiecare zi la ce ora se trezeste, cat mananca, cu ce umple pampersul, ce activitate are (salteluta de activitati, bouncer, mami/tati/musafiri), cand si cum adoarme, daca sunt probleme la adormit si ce facem ca sa le rezolvam. In felul asta am reusim sa ne aliniem rutina zlnica la orarul lui intrinsec si am descoperit la ce ore tinde el in mod natural sa se trezeasca, in ce perioada a zilei e mai activ/morocanos/flamand. De mare ajutor ne-a fost chestia asta pentru ca m-a ajutat sa am o idee (vaga si in continua schimbare, but still) despre cum va arata ziua mea si a lui, pe la ce ora pot sa-mi planuiesc un dus/pui de somn etc.

Cam asa stau lucrurile la noi :)

In primele saptamani Mini-Chilly manca de 8-9 ori pe zi (mai mult de 8 decat de 9), la intervale care se invarteau in jurul a 3 ore, si noaptea il trezeam sa manance la 23:30, apoi se trezea el singur in jur de 2 si de 5. Pe masura ce a inceput sa manance mai eficient, a eliminat singur una din trezirile din noapte si acum mananca la 23:30 si se mai trezeste doar odata in jur de 5.

Creste frumos baiatul. La nastere a avut 3700g, la 1 luna 5kg si acum, la 8 saptamani are deja 6 kg. Cand e treaz, e tot timpul alert, cu ochii in 14, curios si vesel. Adoarme usor singur si cand se trezeste ne saluta cu un zambet stirb. He's a real sweetie!


Sper sa va fie de ajutor acest post. Daca aveti intrebari sau comentarii, nu ezitati sa le impartasiti!


joi, 10 ianuarie 2013

Furnici in Copac

La loc de cinste in lista de retete go-to pentru serile alea cand iti ghiortaie burta de foame dar cu timpul stai mai prost trebuie musai sa se afle furnicile astea!  Acu', de ce le zice "in copac" n-as sti sa va spun, n-am investigat problema. Cert e ca sunt bune, dom'ne! Bune-rau!

  • Aliniati la linia de start urmatoarele:
  • 250g taietei de orez subtiri (de la Mega)
  • 300g carne tocata de porc
  • 2 linguri sos de soia
  • 2 linguri otet de orez (dar merge si otet de vin)
  • cateva picaturi de ulei de susan
  • 1 lingura amidon
  • 1 bucatica cat un deget de gimbir proaspat, ras pe razatoarea mica
  • 4 catei de usturoi feliati subtire
  • 1/2 ardei iute, maruntit
  • 3 cepe verzi, taiate feliute

  • Taieteii pun intr-un bol, se acopera cu apa fiarta si se lasa sa se inmoaie timp de 8-10 minute. apoi se scurg bine.
  • In timpul asta, amestecati carnea cu sosul de soia, otetul, uleiul de susan si amidonul si lasati-o deoparte, sa se aromeze bine.

  • Incingeti vreo 2 linguri de ulei de floarea soarelui in wok sau intr-o tigaie mare. Aruncati acolo ghimbirul, usturoiul, ardeiul iute si partea alba a cepelor verzi. Calitile la foc iute cateva minute si apoi puneti in tigaie si carnea. Amestecati vartos carnea, inca 5 minute. La sfarsit, adaugati in tigaie si taieteii si restul de ceapa verde!
All done!

Infulecati cu pofta si ziceti-mi mie ca nu va invat de bine! :D

marți, 8 ianuarie 2013

Bine V-am Regasit in 2013!

La multi, multi ani fericiti, picantilor care va faceti veacul pe aici! Va doresc sa aveti un 2013 minunat, plin de zambete, de aventuri si de multe, multe clipe frumoase langa cei iubiti!

Noi ne-am petrecut Revelionul in acelasi ritm tihnit cu care ne-am obisnuit deja in ultimele aproape 2 luni de cand cel mai dulce copil ne-a ales sa-i fim parinti. Imi dau seama ca poate adjectivul "tihnit" nu ar fi primul la care v-ati astepta de la o proaspata mamica, dar, chiar daca viata noastra s-a complicat considerabil, chiar daca bucatica de om se bazeaza pe noi in fiecare moment si chiar daca huzurul si leneveala care inainte imi erau relativ la indemana au cam disparut, totusi eu zic ca "tihnit" e exact cuvantul potrivit pentru noua noastra viata.

Zilele au asa un ritm bine definit in cicluri de dormit, mancat, zambit, jucat ca mi se pare ca trec ca fulgerul. Acum ne trezim si mancam prima masa din zi si aproape imediat e seara, facem baita, masaj, ne giugiulim si ne culcam :)

E drept ca probabil copilul nostru e probabil unul din cei mai cuminti copii ever si ma minunez in fiecare clipa de norocul nostru. Si ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca ni l-a dat!

Inainte sa nasc aveam tot felul de probleme care acum mi se par de-a dreptul stupide, gen "o sa mai avem timp pentru noi?", "cum o sa se schimbe viata noastra?", "o sa reusesc sa ma adaptez la schimbarea asta, ea mai mare pe care am trait-o pana acum?". Apoi mi-am zis "Om trai si om vedea!". Well, inca odata intelepciunea populara isi dovesteste valabilitatea: am trait si am vazut: having a baby se dovedeste a fi cea mai palpitanta si frumoasa aventura de care am avut parte pana acum!

O sa va povestesc zilele astea mai pe larg ce si cum, dar pana atunci va las cu Mini-Chilly si cu rasul lui proaspat-aparut:

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact