marți, 5 februarie 2013

Despre Pediatri: Greu cu Ei dar mai Greu fara Ei


M-am laudat. Ohooo, ce m-am mai laudat! Ca Filip doarme bine. Ca e mai usor decat ma asteptam bebelusitul. Ca ia in greutate cu spor. Ca e perfect bebelusul meu. Ca mananca. Perfect e in continuare, ca doar e bucatica din mine si-l iubesc mai mult ca orice. De mancat insa, s-a hotarat el de vreo 4 saptamani ca nu-i prea place.

Lucrurile au inceput sa se strice treptat. Asa de treptat ca la inceput nici nu mi-am dat seama ca ceva e in neregula. A inceput sa vomite. Pe gura si pe nas, in 3 jeturi amenintatoare, de cateva ori pe zi. Nu plangea dupa asta si am crezut ca e normal pentru un bebelus, ca doar da afara ce-i in plus. N-a mai vrut sa manance la san - sugea 2-3 minute, se desprindea si incepea sa planga. Am continuat sa incerc cateva saptamani, dupa care am trecut la pompat lapte si dat cu sticla. Cateva saptamani a mers bine treaba asa si m-am bucurat ca am rezolvat prolema. A inceput sa sughite dupa fiecare masa. Din nou, m-am gandit ca e normal, e micut inca, ii e frig cateodata, poate de asta sughite. Doar si in burta sughita de cateva ori pe zi. De asta il botezazem "Sughitila".

De vreo 3 saptamani insa, treaba s-a ingrosat. A inceput sa nu mai vrea sa manance nici din biberon. Se dadea pe spate, isi arcuia gatul, dadea din maini si din picioare, se facea rosu si plangea de mama focului. Cu mare rabdare si gingasie, cu cantat toate cantecelele pamantului si cu leganat, reuseam sa-l facem sa manance. Am zis ca e doar o faza si ca o sa-i treaca. Dupa cateva zile insa, mesele deja s-au transformat intr-o lupta continua si bebelusul nostru nu mai vroia sa manance deloc. Era de ajuns sa ii arat sticla sau sa-l pun in pozitia de mancat ca incepea sa planga. Sa tina tetina in gura era cel mai rau lucru. In rest era vesel, jucaus si zambitor dar cum ne apropiam cu biberonul de el cum incepea jalea. Nu-i trebuia si pace.

Asta a fost momentul cand am inceput sa ma panichez si sa ma gandesc ca ceva nu e ok. Arcuitul spatelui, refuzatul mesei, plansul - toate sunau prea mult a reflux, desi a unul atipic pentru ca el n-a vomitat niciodata prea mult. In ziua (groaznica) cand de la aproximativ 900ml cat bea el pe zi a scazut la 500ml + 3 vome in jet, am simtit fiori reci pe sira spinarii si am zis ca gata, trebuie sa facem ceva.

Aici intra in scena pediatrul nr. 1, cel care l-a vazut de la inceput. Mare vedeta in domeniu, recomandat de o multime de cunostinte, "pediatru de mare fitza", o sa ramana nenumit pentru ca postul asta nu e despre reclama negativa, ci doar despre povestea noastra. A venit sa-l vada cand a implinit 2 luni, ca sa facem vaccinurile, Era sambata, cand tocmai incepusem sa ne ingrijoram. I-am zis ca copilul nu vrea sa manance, ca plange cand e momentul mesei, ca nu cere niciodata de mancare, ca se trezeste dimineata la 7, nemancat de la 11 noaptea si nu ii trebuie nicio picatura de lapte. Ca suntem ingrijorati si nu stim ce sa facem. Ce-a zis: "Aaaa, pai a scazut in greutate? Nu? Atunci n-are chef sa manace. Lasati-l mai mult sa i se faca foame." Ii zic ca n-a scazut doar pentru ca noi am insistat cu mesele si am facut tot ce-am putut ca sa manance. Ii mai zic si ca mi se pare ca seamana cam mult a reflux silentios toata povestea asta. Replica lui: "Toti copiii au reflux, lasati-l nemancat ca ii trece sigur." Mda. De asemenea, ii arat iritatia de pe fata copilului, rosie si rugoasa si il intreb daca poate sa fie vorba de eczema si daca o avea alergie la ceva. "Nup, dermatita seboreica, n-are nimic, ii trece."

La 2 zile, luni a fost ziua mirifica cand copilul, cu toate insistentele, cantecelele si leganatul n-a mai vrut sa manance deloc si pace. Eram deja disperati si l-am sunat din nou ca sa-i dau raportul si sa ii cer sfatul. Ma intreaba daca face pipi. Ii zic ca da, inca face dar in ritmul asta o sa se deshidrateze cu siguranta foarte repede si ca nu vreau sa ajungem la urgenta cu el ca sa facem ceva. Din nou imi spune ca n-are nimic, ca nu ii e foame, ca trece. Da dom'ne, da' cum sa nu-i fie foame de o saptamana? Plange la masa, se da pe spate, vomita, e clar ca il doare. N-o fi reflux? "Neeeee, nici pomeneala, toti bebelusii au reflux. E normal. Daca nu vrea sa manance cu biberonul, dati-i cu siringa". M-a lasat masca. Chiar daca as fi reusit sa-i dau o masa de 140-150ml lapte cu siringa (ceea ce mi-e greu sa imi inchipui) cum ar rezolva asta problema? Sa continui sa hranesc copilul cu siringa pana introducem solidele? Mda.

A doua zi, mergem la consultatie la pediatrul nr. 2, specialist gastroenterolog, printre cei mai renumiti in Bucuresti. Spun povestea. Imi zice "Aaaa, pai tre' sa-l internam, ii facem perfuzii si un tranzit baritat sa vedem daca e reflux". Ne-a cazut cerul in cap. Ii explic ca totusi n-as vrea sa internam din prima copilul de doar 2 luni si o rog sa incercam acasa cu Ranitidina sau Nexium, sa vedem daca raspunde la ele, ceea ce ar confirma refluxul fara sa iradiem copilul si sa-l chinuim. "Hmmm, bine putem sa facem si asa" (D'oh, si atunci de ce ma panichezi fara rost?!) Cand ii spun ca am mancat peste, nuci, ceapa (ocazional, nu e ca si cum am trait doar cu asta) ia foc si schimba brusc macazul. Nu e reflux, e intoleranta, "Trebuie saa nu mai mancati asemenea lucruri periculoase, daca nu, ajunge sa nu mai mance nimic si sa-i dam Neocate" (o formula speciala de lapte total hidrolizat). Panica din nou! "Bine, bine, zic, renunt la ele, renunt la tot, nu-i problema, dar   eu stiam ca la bebelusi cea mai frecventa intoleranta e la proteinele din laptele de vaca. N-ar fi bine sa renunt si la lactate?" "Eeee, astea-s ultimele la care sa va ganditi. Scoateti laptele de san si dati-i mucilagiu de orez cu glucoza o zi, apoi reveniti la lapte de san" imi zice si apoi incheie consultaia cu recomandarea - sau mai curand - amenintarea, ca daca nu isi revine in 2 zile sa-l internam.

Am dat din lac in put. De la "n-are nimic, nu-i e foame" la "Dezastru! Catastrofa! Internam copilul de 2 luni in spitalul nostru macabru si il chinuim cu tot felul de investigatii, desi nu e inca nevoie"

In timpul asta, bebe Filip continua sa nu vrea sa manance si urle la masa (deja incepea sa planga  si sa se zbata cum il puneam in pozitia de mancat sau ii aratam biberonul). Ca in povesti insa, pediatrul numarul 3 a fost cu noroc! Asa cum mi-as dori sa fie toti pediatrii, toti doctorii din lume. Ne-a ascultat povestea, a consultat baiatul (a fost singurul care s-a uitat si la urechi, sa nu fie vreo otita, ceva), ne-a explicat foarte clar si convingator ca cel mai probabil e vorba de o intoleranta la proteinele din laptele de vaca pe care il consum eu, care trec in sange si apoi in lapte si ii irita tubul digestiv. Tot de aici si refluxul, tot de aici si eczema de pe fata (nu, nu dermatita seboreica a la pediatrul nr. 1 :| ) Mi-a recomandat sa continui cu alaptarea, dar sa exclud din dieta lactatele, pestele, fructele de mare etc. Discutia cu el a fost ca un pahar de apa dupa ce-am umblat o saptamana ca bezmeticii prin desert. Ne-a explicat frumos, calm,  cu argumente valabile, fara sa semene panica sau fara sa ne dea la o parte ingrijorarile ca pe niste aiureli de parinti tampiti. E vorba de dr. Adrian Stanciu de la Marie Curie. Ii sunt extrem de recunoscatoare!

Filip e mai bine acum, in drum spre "bine de tot", sper. Ia ranitidina de 2 ori pe zi pentru reflux, iar eu de 2 saptamani n-am mai mancat lactate, oua, gluten, peste, fructe de mare, peste - mai nimic, de fapt :))) E greu, dar cand vad ca incepe sa-i fie bine it makes it all worth while. Eczema a disparut, vomele la fel si incet-incet se imprieteneste din nou cu biberonul. Mesele nu mai sunt cu lupte si urlete, ci din nou cu cantecele si zambete - slava Domnului!

V-am povestit toate astea in primul rand ca sa ma descarc. In al doilea rand insa - si cel mai important - ca sa va spun, voua parinti sau pacienti care cititi, sa aveti intotdeauna incredere in intuitia vostra. Daca simtiti ca ceva nu e in regula cu copilul, mergeti la doctor. Daca vi se pare ca nu va ia in serios/ca nu va da sfaturi competente, cautati alt doctor! Puneti intrebari, cereti explicatii, intelegeti despre ce e vorba! Intrebati despre optiunile de tratament, despre prognostic, despre tot ce va intereseaza. Aveti asteptari mari de la ei si poate incet-incet o sa inceapa si ei sa ridice la inaltimea asteptarilor noastre!

17 comments:

Ma bucur ca totul este inspre bine, si eu am patit la fel cu bebeul meu - care acuma este mare de tot....si sanatos. Instictul matern este cel mai bun, multa sanatate si va tin pumnii in continuare. Si va citesc in continuare cu mare placere :)

Ce ma bucur ca ai gasit un medic competent si ca Filip e bine! Ai mare dreptate cu atitudinea noastra in fata doctorilor - mult prea des ii investim cu o autoritate suprema, nu punem intrebari, ne lasam speriati si nu cautam optiuni! E o chestie culturala, perpetuata din anii de comunism si e pacat sa n-o oprim mai ales cand e vorba de copiii nostri! Cred ca la tine au fost de ajutor si informatiile medicale, pe langa intuitie :) Bravo ca ati rezolvat, cred ca ati trecut prin clipe grele...

Sanatate multa in continuare!
poate te va ajuta in viitor si cartea aceasta: http://www.amazon.com/Raise-Healthy-Child-Spite-Doctor/dp/0345342763/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1360070434&sr=8-1&keywords=robert+s.+mendelsohn

am trecut si noi prin asa ceva , are si acum dupa multi ani tot felul de...sensibilitati :)
multa sanatate !

Offf...curaj! Din pacate si eu am plecat cu gust amar de la unii pediatrii si in plus mai sunt si medic (de adulti insa). Ma asteptam la niste explicatii macar atunci cand am fost expediata rapid de unii sau cand am fost internata sub pretextul ca sunt o mama denaturata daca nu raman cu bb in spital (desi nu a avut nimic pana la urma, dar asta e alta poveste).
Dar, asa cum ai zis si tu, e foarte important sa ai incredere in instinctele tale de mama si mai ales in bebelusul tau. Si...it gets better...garantez. Noi am ajuns deja la 7 luni si acum altele sunt problemele...cum ar fi sa concepem cate un fel de mancare interesant pentru zana in fiecare zi...poate o sa ne ajuti tu :)

@AnonimMultumim la fel! Tot intolerante avea si bebeul tau? v-au trecut pana la urma? Eu am emotii in legatura cu asta.

@Adina Au fost cateva zile de consmar, pentru ca pana la urma, daca bebelusul refuza total sa se hraneasca nu prea poti sa-l obligi (si am incercat!) mi-era frica sa nu faca a asociere negativa cu sticla de care sa nu mai scapam! Sper sa nu fie cazul, totusi :)

@Cristina Ma uit chiar acum la carte, pare interesanta! mersi!

@coco Imi pare rau sa aud asta, stiu acum cat e de neplacut! Acum cum sunteti? Sensibili tare? Urmati vreo dieta speciala?

@Maria Inteleg exact ce vrei sa spui, mai ales ca si eu sunt medic. Ideea asta de "colici" in spatele careia se ascund o gramada de lucruri, dar dincolo de care atati de mult pediatri nu vor sa priveasca, ma enerveaza foarte tare!
Mai avem putin pana la diversificare si acum imi e cam frica de asta, cand ma gandesc ce alergii/intolerante o avea bebe nostru. But still, promit sa povetesc pe larg despre aventurile noastre in tara solidelor si sa va impartasesc cat mai multe retete bebelusesti :)

Eu a trebuit sa ''sponsorizez'' 4 ani deversi ORL-isti incompetenti , pana sa dau de unul care sa imi spuna un lucru atat de important in ce priveste administrarea picaturilor la copi)ele se administreaza tinand capul copilului pe spate INSA INCLINAT INTR-O PARTE, PENTRU CA SOLUTIA -picatura- SA AJUNGA IN FOSELE NAZALE , acolo unde se localizeaza infectia. Am administrat ani buni picaturi , copilul le vomita, gustul fiind oribil desigur, chinuiam copilul si nici nu isi faceau efectul ele ajungand direct in gat.Ca sa nu mai vorbim de faptul ca o infectie netratata, in timp....
Am fost atat de furioasa cand am aflat , ca imi venea sa -i caut pe rand si sa le rup capul.
Aceeasi orl-ista m-a mai invatat sa cumpar un flacon de orice solutie nazala ieftina, care sa fie in flacon cu pulverizator, si preparatul ei sa il golesc in acel recipient, efectul de jet trimis de pompita aceea fiind eficient in cazul copiilor mici pe care nu-i convingi sa tina capul pe spate si intr-o parte.
Va doresc zile minunate, copii sanatosi si pediatrii responsabili!
P.S. Atentie pe viitor si la recomandarea de a opera copii de polipi.Foarte usor ii trimit la cutit.va pot povesti pe larg ce am patit vis-a-vis de acest subiect.

Va inteleg perfect prin ce ati trecut,si intr-adevar instinctul matern trust me,niciodata Nu va Da gres.Va citesc de ceva vreme blogul si atunci cand eu am nascut dvs. impartaseati aici Cu noi vestea ca veti deveni mamica. Sfatul meu vizavi de ce vi s-a intamplat mai sus ar fi in primul rand sa gasiti un pediatru al bebelusului pe care il simtiti ok atat In relatia cu dvs,Dar mai ales cu bebele,pe care Va puteti baza orice ar fi,care raspunde la tel cand ai intrebari,care la vizita de acasa sta si va rasp. la intebari,va arata ce sa ii faceti n diverse situatii. Apoi partea de alimentatie e f importanta.si eu am alaptat pt ca mi.am dorit f tare,si din start si pediatra si ginecologul mi.au spus atata vreme cat alaptezi nu mananci mancare,care scoate bebele afara gen mazare,usturoi,ceapa,fasole,etc.si fara peste si fructe de mare pt ca mediul in care traiesc...ii poto transmite bebelusului diverse.asta nu ai de unde sa stii,pt ca unii bebei sunt mai rezistenti,altii mai sensibili,si mai bine de evitat.eu mancam f mult piept de pui la gratar,ciorbe,supe,cereale Cu lapte din comert,ca la fel. Cel de Tara Nu e ok,si transmiti prin laptele tau diverse.
Va inteleg perfect starile si trece perioada asta,Dar Nu renuntati la alaptat,doar atentie la ce mancati.
O sa ma rog sa treceti cu bine peste momentele astea,si oricand aveti. nevoie de un sfat va ajut Cu cea mai mare placere.

Off, si bebele meu a patit la fel cu eczeme pe fata de la laptele de vaca sau sana/iaurt. De cand am exclu astea din alimentatie, si-a revenit, are pielea fina de bebelus si eu am reinceput sa mananc cate un pic unt si branza, astea le accepta cat de cat.
Multa sanatate in continuare!

Sa va spun si eu o poveste din tara 'minunata' a pediatriei. Pe sarcina am descoperit ca sunt purtatoare de HVB, cine mi l-a donat, cel mai probabil un dentist nepasator dar asta e, raul e facut. Dupa ce mi-am revenit din soc, analize, vizite pana la Cluj sa fim siguri ca bebele va fi bine sanatos...cezariana, imunoglobulina, alaptat doar la biberon, am zis ca am scapat de hopul cel mare. Da de unde...? Vine vaccinarea..medicul neonatolog dupa ce s-a consultat cu medicul infectionist, recomanda medicului de familie care cica e si pediatru (acum regret ca mi-am inscris copilul la ea) sa se faca vaccinarea anti-HVB monovalent la 0,1,2 luni. La o luna merg la vaccin, vede copilul si zice..doamna e cam galben, oare o fi de la virus...am simtit ca-mi pica tavanul in cap..m-a chemat la spital, l-au intepat vreo 30 min pana au reusit sa-i ia sange, am plans 2 zile... avea bilirubina un pic marita, nu-i trecuse icterul complet. Bun...revenim la vaccin, ii spun ca trebuie facuta doza dupa recomandarea infectionistului, zice 'daca ii fac acum vaccinul ii fac ficatul praf'...sun medicul neonatolog si ii spun, a enervat-o tare atitudinea colegei..o suna nu stiu ce ii zice, ca ma cheama a doua zi la vaccin, dar mai intai sa trec eu pe la Sanepid sa-l iau personal :(. La 2 luni, sun sa-i aduc aminte ca trebuie iar vaccinat copilul, nu-i convine dar e de acord. La 4 luni trebuia sa revenim la schema nationala de vaccinare (numai bine ca era si perioada cu criza vaccinurilor, nu gaseai decat foarte greu si in farmacie), iar o sun ca dansa nu suna niciodata pacientii bebelusi sa ii cheme la vaccin, raspun sec ' nu avem vaccin'; atunci ii spun ca vreau sa cumpar sa-mi spuna cum se numeste, imi spune de Pentaxim, ii spun ca nu se gaseste in farmacii si ca as prefera sa-i fac Infarix. Zice ok, cumparati Infarix Penta....din curiozitate intru pe net sa vad ce e cu el..in coctail, pe langa celelalte vaccinuri are si anti HVB, o sun inapoi si ii spun 'd-na copilul meu a facut deja 3 doze de anti HVB, sunteti sigura ca asta e vaccinul potrivit. ea spune da pt ca nu are anti-HVB...stupoare..eu aveam prospectul in fata..sun la faramacie si ii spun unei doamne care ma ajuta sa gasesc vaccinul..doamna spune ca mine...o sun inapoi pe doctora care replica 'farmacistele sunt proaste'. Disperata vorbesc cu o cunostinta care ma duce la o pediatra in spital ii spun povestea..stupoare..spune acelasi lucru ca medicul de famnilie, dar e mai inteleapta si se duce la un compendiu de medicamente sa verifice si imi da dreptate..cap coada am sunat la Eurofarm personal si am comandat Infanrix IPV+HIB (in loc de anti-HVB are antigripal tulpina B) si l-am vaccinat pe bietul meu copilas. Sfatul meu..urmariti cu mare atentie schema de vaccinare a copiilor mai ales daca unele trebuie facute monovalent pt ca unii doctori nu se obosesc sa se uite peste fisa copilului. Slava Domnului, acum am un bebe sanatos si cu imunitate la virus.

Elena, dupa aproape 4 ani de mamicie am ajusn la concluzia ca este esential sa gasesti un pediatru bun. Adica echilibrat, calm, placut de copil, competent. Altfel o iei razna. Noi avem o dr de la Marie Curie, care e si la medlife, si nu ne-a dezamgit niciodata. Ea ne-a sfatuit de la inceput sa mergem mereu la dr de spital, oameni care vad si varianta nasoala a bolilor si sunt ceva mai rezervati in a panica si recomanda tratamente radicale la probleme care se pot rezolva si mai usor. Sanatate multa micutului!

ooof, nimic nu e mai rau decat sa vezi bebelusul cum sufera... ma bucur ca intre timp sunteti mai bine! si eu cu a doua bebelusa am avut ceva asemanator, la 4 luni urla la san, se arcuia si mesele devenisera un cosmar. Din fericire, pediatra la care mergem (o tinerica no name, no fame) i-a prescris Debridat, chiar daca nu varsa, suspectand-o de RGE. Si-a revenit repede, acum am si uitat de momentele-alea, ceea ce va doresc si voua!

Elena, faceti ceva impotriva aczemei? si copilutzul meu a facut una f urata, is rezervata fata de hydrocortizon..ms

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact