luni, 30 ianuarie 2012

Unt de Arahide de Casa



Maglavaisul portocalio-toxic care se vinde sub numele de "unt de arahide" n-a reusit niciodata sa ma convinga ca ar fi bun de ceva. Sare, resturi de alune si mult prea multe calorii, pentru a caror existenta pur si simplu nu gaseam nici o explicatie. Or fi americanii complet nebuni, ma intrebam?!

Dar, cum in timp ce eu imi puneam asemenea intrebari existentiale, Alex - mare fan - ma tot imboldea in supermarket sa cumparam un borcan, I decided to make my own!

Ridic mainile sus si ma declar invinsa... si pe deplin convinsa! Stiu ei americanii ce stiu - untul asta de arahide poate fi ceva extrem de delicios, si - in varianta home made - chiar foarte hranitor. E adevarat, calorii tot are cu caru' deci nu e indicat sa mananci un borcan odata, dar e plin de grasimi bune, nesaturate care ard colesterolul, de proteine si de tot felul de minerale. Perfect for a breakfast on the go, intins pe o felie de paine integrala!


Unde mai pui ca am facut si-o afacere buna: 1 borcan gata cumparat costa 8-9 lei, in timp ce eu am luat 300g de alune crude (nesarate!) cu 4,5 RON si din ele am umplut borcanul cu o bunatate de peanut butter!


Aliniaza urmatoarele:

- 300g arahide crude, nesarate
- 1-2 linguri de ulei de floarea-soarelui
- 2-3-4 linguri de apa (cat sa-l ajute sa se lege si sa obtii o consistenta cremoasa)
- un praf de sare de mare

Cum procedezi: 

 * Mixeaza alunele in robotul de bucatarie (la viteza maxima) pana rezulta o pasta nu foarte fina

* Adauga uleiul, sarea de mare si apa, lingura cu lingura, mixand in continuare, pana obtii consistena potrivita: tre' sa fie cremos si "tartinabil" ;)

=> 1 borcan de 400g care rezista la frigider 2-3 saptamani

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Mic-Dejunul Campionilor!

E simplu si garantat sa va tina-n priza pana la pranz! Si sanatos! Si mai ales, usor de facut, ca daca n-ar fi nici nu v-as povesti, ca doar cine are chef sa gateasca nazdravanii cu noaptea-n cap?! Eu una, sigur n-am!


Se ia per bucata de om somnoros cate:
-1 iaurt (mie-mi place Oly 2% cel mai mult: are grasime doar cat trebuie ca sa nu fie total insipid si e plin de probiotice care fac bine la digestie ;)
-1 lingurita miere
-2 kiwi (feel free sa le inlocuiti cu fructul preferat! daca-r fi vara ar merge la fix niste capsuni/zmeura/afine... aaaah, ce dor imi e de ele!)
-4 linguri de musli de care va place voua

Intai amestecati iaurtul cu mierea. Apoi, intr-un bol turnati 1/2 din iaurt, acoperiti-l cu 1/2 din musli si apoi cu 1/2 din kiwi, dupa care reluati inca odata procesul: iaurt -> musli -> kiwi. Done!

Mancati cu spor! Si buna dimineata :D

vineri, 27 ianuarie 2012

Vineri intr-o Poza: Vine Primavara?!


Am primit narcise de la Alex. Au inflorit azi-noapte, pe inturneric. Or sti ele ceva ce noi nu stim? Vine primavara? Ii spune cineva zapezii, ca sa-si faca bagajele si sa ne lase?

miercuri, 25 ianuarie 2012

Ciuperci Delicioase: cu Usturoi si Patrunjel

Adica un fel ciuperci AOP! Ca doar daca merge combinatia cu paste, m-am gandit eu, ar trebuie sa fie si mai si cu ciuperci, non? I was right!  Au fost GE-NI-ALE! Si mie nici macar nu prea-mi plac ciupercile, asa ca that says a lot!


Am luat o caserola de Pleurotus de la Mega, am curatat si ciopartzit ciupercile si le-am aruncat in tigaie, impreuna cu 3-4 linguri de ulei de masline, sare si piper proaspat macinat + 5 catei de usturoi si-un varf de cutit de fulgi de ardei iute!


Le-am lasat sa se rumeneasca frumos la foc mediu, and in the mean time am pregatit o mamaliguta-polenta (adica mamaliguta + 2 linguri de ulei de masline + niscaiva parmezan ras adaugat la sfarsit)

Cand erau gata ciupercile, am adaugat in tigaie si o legatura de patrunjel tocat marunt (la sfarsit, nu mai degreme, ca sa ramana patrunjuelul verde, da?) and that was that!

Serviti-le peste polenta cu inca niste parmezan ras si-un pahar de vin! You'll love them, promit!


luni, 23 ianuarie 2012

Pulled Pork - O Minune Americana!

Porcu-i o treaba minunata in general - asta-i clar! Mai ales iarna, mi se pare ca uneori it can't get any better ca o bucatica suculenta de porc! Porcul asta "pulled" insa, e un fel de rege al porcilor din farfurie, va promit! We're talking about art here! Unde mai pui ca e asa de simplu de facut - foolproof yumminess!

Vine taman din Sudul Americii reteta asta - mi-o si inchipui pe Scarlett O'Hara savurand o portie in timp ce visa la Ashley (yes, big "Gone with the Wind" fan here ;). E prima data cand am incercat-o dar indraznesc sa spun ca a iesit exact cum trebuie si regret doar ca n-am descoperit minunatia mai devreme!


Treaba se intampla in felul urmator:

Se ia o bucata frumoasa de ceafa de porc (de 1 kg, asa - cat sa sature vreo 6 mancai) si se freaca bine cu un maglavais obtinut din: 

1 ceapa rosie,  
1 ardei iute mic,  
3-4 catei de usturoi,  
3 linguri de zahar brun,  
1/2 ceasca de otet din vin, 
3 linguri ulei de masline,
cate 1 lingurita de:
-oregano,
-paprika afumata,
-piper
+ cateva cuisoare
+ 1 lingura de sare.

Toate astea se mixeaza in robot pana rezulta o pasta putin iute, putin dulce, putin acrisoara si super-aromata.
 Cum va zisei, se unge temeinic porcaria cu pasta asta pe toate partile, dupa care se tranfera intr-o punga de plastic si se lasa la rece sa se-mbete de arome. Bine-ar fi sa uitati de ea peste noapte, dar la noi a fost foamea cam mare si n-am lasat-o la odihna decat fro' 3 ore si tot delicioasa a iesit!

Puneti animalu' intr-o cratita cu peretii grosi (ceaunul primit zestre, in cazul meu ;), turnati o ceasca de apa peste, acoperiti bine cratita cu folie de aluminiu - ca sa se coaca incetisor in aburi si sa nu evadeze vreun pic de aroma - bagati-o la cuptor la foc miiiiic (vreo 150 grade) si uitati de ea timp de 4-5 ore.

Asta- i tot si sa vedeti numa' ce minune rezulta! Cand e gata porcaria, e asa de frageda si suculenta ca pur si simplu se dezintegreaza cand o atingi.


Dupa cum ii zice numele, pasul final e sa desprinzi porcu' in fasii cu o furculita => pulled pork:


Fasiile le servesti intr-o chifla, alaturi de salata de varza si niste castraveciori murati. American soul food at it's best!


vineri, 20 ianuarie 2012

Calatorie in Timp in Nepal

Nepalul mi s-a parut o frantura de pamant inghetata in timp acum 3-4 sute de ani. Oamenii sunt prietenosi si zambitori, femeile se inghesuie in piete ca sa cumpere de-ale gurii, tatii isi invata copiii mestesugurile pe care si ei la randul lor le-au invatat de la parinti, negustorii isi striga marfa din toti rarunchii. Nimeni nu se grabeste.



Cele mai inalte cladiri pe care le-am vazut sunt templele - unele inalte cat un bloc de 3-4 etaje chiar. Locuintele se ascund de obicei in spatele pravaliei familiei - in Nepal (ca si in India, de altfel) mi s-a parut ca fiecare om avea ceva de vandut. Temple budiste am mai vazut prin plimbarile noastre, cu stupe inalte decorate cu stegulete colorate, din varful carora ochii lui Buddha te urmaresc neincetat. La tot pasul sunt tot felul de ritualuri pe care le indeplinesti "for good luck" - invarti de niste "cilindri ai dorintelor", scormonesti in focul sacru, aduci flori sau pigmenti colorati cu tine la templu... Budistii trebuie sa fie cei mai norocosi oameni din lume! Imi place la nebunie entuziasmul lor, credinta lor nestramutata ca norocul e ceva accesibil, pentru care exista nu una, ci nenumarate retete bine stabilite :)



Templele hinduse insa, s-au dovedit a fi alta mancare de peste... Pashupati Nath e unul din cele mai vestite temple hinduse, nu doar din Nepal, ci din lume. Doar templele din Varanasi il intrec in renume. De ce e vestit? Simplu: pentru ca, dupa Varanasi, un oras indian de pe malul Gangelui, Pashupati este cel mai de bun augur loc in care poti muri, ca hindus.


Sa va explic: regula in hinduism este ca un mort trebuie incinerat in maxim 24 de ore dupa deces, iar cenusa sa trebuie aruncata intr-un rau - in mod ideal  in Gange, sau intr-un afluent al sau. In acest fel, ai toate sansele ca in viata viitoare sa te reincarnezi intr-o viata mai buna. Cum raul pe malul caruia se afla Pashupati Nath se varsa in Gange, este considerata o mare onoare sa fii incinerat aici. Long story short, acest templu are in dotare propriul spital, unde oameni bolnavi din toata tara vin sa astepte sa moara, unde exista un loc de incinerare al saracilor si, la un pod distanta, un loc special pentru familia regala si VIP, care primesc lemne mai frumos mirositoare, unde pe un mal al raului se plimba turistii cu cura cascata si pe celalt mal oameni morti ard pe ruguri din lemn parfumat, de santal. Socant? Da, foarte!

Baiatul de 14 ani pe care l-am intalnit la intrare si care a insistat sa ne fie ghid ne-a povestit ca regula e ca, dupa ce cadavrul arde 2 ore, on om special angajat (considerat chiar si in ziua de azi "de neatins" pentru ca are de-a face cu mortii) ii zdrobeste capul si inima cu un par lung (pentru a elibera sufletul din corp). Pe malul cel cu incinerarile un corp invelit atent in alb isi astepta randul la rug. Ghidul nostru ne intraba daca vrem sa asteptam, ca sa vedem ce si cum. Am zis slab "nu e nevoie". Socant? Si inca cum!

Pe cat se sumbra a fost experianta la Pashupati Nath, pe atat de haioasa a fost vizita la Baktapur, unde am cascat gura indelung la un templu plin de scene erotice mai mult decat explicite. Trebuie sa fie interesant ca sexul sa nu fie un subiect tabu, murdar, ci un mod de a ajunge una cu zeii :)


Marea faima a Nepalului si motivul pentru atrage o multme de turisti care sunt gata sa infrunte haosul si gunoaiele si saracia, este Everestul. Oamenii activi, in forma, pentru care nu am decat respect si pe care ii felicit, se aventureaza sa mearga in trekuri de cateva sapatmani prin Himalaya, pana la Everest Base Camp sau Anapurna. Noi, ca niste putori lenese ce suntem, am ales sa mergem cu masina pana la Nagarkot, o statiune montana de unde te poti bucura de o priveliste magnifica a muntilor. A fost cu adevarat spectaculos!


Ultimele 3 zile din Nepal le-am petrecut in Chitwan National Park, un parc unde cu putin noroc poti sa vezi tigri (n-am vazut), rinoceri (am vazut!) si o multime de alte vietati, intr-un setting de carte postala! Unde mai pui ca in restul zilei, cand nu mergeam in safari, leneveam in bataia soarelui pe veranda vilei noastre personale din gradina spatioasa a lodgeului, pe care am platit fabuloasa suma de 50$/noapte, cu tot cu mese incluse :p
Now that's the good life!



O mentiune speciala o merita drumul intre Kathmandu si Chitwan - 150 de kilometri amarati, parcursi de noi in 9 ore. Cu ce? pai, desigur am luat autobuxul "deluxe", special pentru turisti. Asa deluxe era ca ne-a hurducait continuu, ca atunci cand accelera maxim ca sa faca o depasire (cel mai frecvent ilegala) atingea viteza ametitoare de 60km/ora si ca dupa 50 km s-a stricat de tot in mijlocul drumului si am asteptat o ora pana soferul a alergat in satul din apropiere in cautarea piesei lipsa. Oh, well - a fost o experienta inedita, nu zic nu!



Pe acoperisul unui autobuz "deluxe" din fata noastra am vazut o capra legata printre bagaje :)


Mi-a placut in Nepal. Nu mizeria sau saracia care uneori ma umpleau de furie, ci atitudinea oamenilor. Sunt asa de impacati cu ei insisi, gata sa faca totul ca sa o scoata la capat in ciuda tuturor dificultatilor ...si fac asta cu zambetul pe buze si cu bucurie in sulfet!


Desi nu inteleg, respect faptul ca isi patreaza traditiile, ca nu isi arunca cu amandoua mainile cultura pe fereastra pentru ce vad in filmele de la Hollywood. Respect entuziasmul cu care infrunta saracia... Si viata! ..Si moartea!



luni, 16 ianuarie 2012

Salata de Oua

Pana sa va mai povestesc de aventurile prin India & Nepal, sa va arat primul lucru gatit pe anul asta:


Salata de oua - n-am mai incercat pana acum, dar de cand am dat peste reteta in River Cottage Everyday (grozava carte de bucate, btw - recomand cu multa caldura) mi-a sunat bine si i-am pus semn de "to do"


Cumva, desi e foarte simpla, aduce la gust cu salata de boeuf, dar in varianta mai sanatoasa.
Povestea decurge cam asa: se fierb 5 oua tari.
In robot, se paseaza 2 dintre oua impreuna cu 1 avocado bine copt, 2 linguri de suc de lamaie + sare si piper proaspat macinat => sos cremos si usor acrisor. Buuuun, mama lui de sos!
Celelalte 3 oua se toaca cubulete si se amesteca cu 2 cepe verzi taiate marunt, 2 lingurite de mustar boabe, 2-3 castraveciori murati maruntiti bine si 1/2 de legatura de patrunjel tocat. Se toarna peste sosul cel acrisor si asta-i salata!

Cel mai buna e servita pe felii de paine prajita - merge direct la suflet!


Sa gatiti bine in 2012 si sa va bucurati de fiecare imbucatura, zic! Bine v-am gasit, ca tare dor in fu de voi, zau ca da!


miercuri, 11 ianuarie 2012

India intre Agonie si Extaz

Ne-am intors de 2 zile si zau, Doamne, ca tare bine-i acasa! Ne-a fost extrem de dor de tot, mult mai mult decat in alte excursii... Nu stiu daca e din cauza ca we're getting old sau din cauza ca India & Nepal sunt atat de departe de viata noastra de zi cu zi... Si nu, nu ma refer la distanta, ci la stilul de viata de acolo. E ca o alta planeta, intr-un alt timp, atat de diferita incat inca stau si ma minunez ca acum, exact in acest moment in care eu dau in taste aici, undeva, acolo, oamenii traiesc asa cum traiesc.




Nu ma intelegeti gresit, nu-i vorba ca nu ne-a placut, chiar deloc! Doar ca viata in India se desfasoara pe super-fast-forward, si totul e atat de altfel incat pur si simplu statul la marginea strazii si privitul in stanga si-n dreapta ma epuiza total. Am vazut atatea lucruri extraordinare, am cunoscut atatia oameni frumosi si calzi, am ras si am plans si ne-am minunat aproape in fiecare clipa! Daca pot sa zic ceva despre India, e ca nu te lasa nimic rece aici - fiecare lucru nou pe care il vezi sau il auzi, fiecare senzatie iti trezeste un sentiment; nu poti sa fii indiferent nicio secunda - tot timpul e ceva care te incanta sau te uimeste sau  te deprima!  E intr-adevar o tara a constrastelor - citisem asta in multe locuri, dar abia cand am ajuns acolo am inteles cum sta treaba.





Sa vezi laolalta Taj Mahalul in toata splendoarea lui - si chiar e o priveliste extraordinara - si la 3 km mai incolo gramezi de gunoie peste care rama o trupa de porci; sa cunosti oameni prietenosi si zambitori, imbracati mereu in toate culorile curcubeului, dar uneori atat de saraci ca te-apuca jalea, care aproape ca traiesc la marginea drumului; sa vezi forturi ca-n povestile cu printese si cavaleri si temple vechi de cateva sute de ani, atat de perfect sculptate si pictate ca ramai cu gura cascata, iar afara sa dai de traficul infernal compus din masini, o droaie de tuk-tuk-uri si mii de motociclete, dar si carute trase de camile sau cai, la care se adauga zeci de vaci care se plimba alene pe mijlocul strazii, cate un Mercedes sau un Porche stingher, strecurandu-se cu mare grija prin haos, poate si-un elefant sau 2, totul avand drept coloana sonora claxoanele aproape neintrerupte care vin din toate directiile odata (un indian ne-a zis ca pentru a putea sa conduci in India iti trebuie 3 chestii: good horn, good breaks and good luck :p) - lucrurile astea luate laolalta te iau cu totul pe sus si te poarta cu ele pe niste culmi ale uimirii de nu mai stii nici incotro sa te uiti, nici ce sa crezi, nici macar unde esti.




Am ajuns sa apreciez lucruri pe care le luam inainte de-a gata, cum ar fi electricitatea si caldura (in Nepal, ai curent doar 3-4 ore pe zi, iar seara strazile sunt luminate doar de lumanarile din vitrina magazinelor; sa vad femei croitorese, care dupa lasatul serii lucrau in pragul pravaliei lor la lumina lumanarilor si oameni care se incalzeau seara facand cate un foc mic pe marginea strazii a fost undeva intre foarte emotionant si extrem de deprimant), apa potabila de la robinet, drumurile noatre (credeti-ma, ne plangem mult prea mult - tot in Nepal, un drum de 160km l-am parcurs in 8 ore) si cel mai si cel mai mult, invatamantul gratuit din Romania si faptul ca, de bine de rau, aici orice copil care vrea sa invete si sa se faca "ceva" cand o fi mare, poate sa faca asta!

Ne-a fost dor de casa, si de Zaza noastra scumpa, de familie si de prieteni, de o bucata de branza cu rosie, atat de perfecta in simplitatea ei, de traficul minunat din Bucuresti (yes, really, dupa traficul din India n-o sa ma mai plang nicioodata ca stam otzara blocati la stop), de curatenia de aici, de o cafea adevarata, tzeapana de te ia cu palpitatii, de aerul curat din Capitala (again, nu fac misto, I really, really mean it!), de liniste uneori, dar si de auzit romana in jurul meu si de pus la sfarsitul zilei capul pe perna noastra :)

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact