vineri, 16 noiembrie 2012

Cum am Descoperit Chiftelele Perfecte

Nu, inca n-am nascut! Si nu, NU imi indes perne sub tricou ca sa par insarcinata, asa cum am fost acuzata deja. Exista! E dolofan si bucalat. L-am vazut. Doar ca se hotaraste mai greu sa vina pe lume. E nehotarat, ca Alex. Sau poate doar e terifiat de schimbari, ca mine. Il asteptam. Vine el pana la urma :)

In the meantime, sa va povestesc cum am descoperit chiftelele perfecte.




Inainte insa, trebuie sa intelegeti: eu TREBUIE sa fac cele mai bune chestii. Nu sunt asa lipsita de modestie incat sa cred ca toata lumea le-ar numi perfecte. Dar, EU cred sincer ca fac cele mai bune sarmale, de exemplu. Mie asa mi se par! Cea mai buna banana bread. Cel mai bun pui la cuptor. Nu mai vorbesc de cei mai buni cartofi prajiti - nu exista nicio discutie aici :)

Credeam si ca fac chiftele bune. Asta pana mama lui Alex ne-a dat cateva chiftele facute de ea. Si - the horror - erau minunate! In comparatie cu ele, chiftelele mele pareau doar niste triste si palide imitatii! Oh, how I suffered! Din cauza ca exista chiftele mai bune ca ale mele pe lume, si, mult mai rau, din cauza ca nu ne-a dat decat vreo 5, le-am mancat in cateva minute si am ramas cu o pofta grozava. I wanted mooooore! :((

Trebuia sa descopar secretul. Asa ca am mers la sursa. Am intrebat soacra.

Soacra dixit: mult miez de paine, ca sa fie pufoase. Mult marar. Carne tocata - amestec. Tavalite prin faina si prajite. Done!


Gata, nu va mai aburesc - sunt gata sa va dezvalui secretul: cum am ajuns sa fac chiftelele perfecte (dap, m-as aventura sa spun - chiar mai bune ca ale mamei lui Alex ;)

Am amestecat:
500g carne tocata amestec
4 felii de franzela, inmuiate in lapte si bine scurse
1 ou
2 cepe mici, calite in puuutin ulei pana devin sticloase
5 catei de usturoi pisati
1 legatura de marar - tocata
sare, piper si cimbru

Din maglavaisul rezultat am format chiftelele, le-am tavalit prin faina si le-am prajit in vreo 5 linguri de ulei, pana s-au facut rumene si frumoase si ademenitoare de numa'


Abiiiia-abia am apucat sa le trag in poze - tot ce vroiam era sa le mananc cat mai repede!
(si nu, nu era din cauza ca sunt o gravida nebuna, si din cauza ca they really were THAT GOOD! :))


4 comments:

:)) Stiu cum e asta cu "ale mele-s cele mai bune". Cand le faci dupa gustul tau cu exact condimentele care iti plac si ingredientele preferate cred ca e normal sa fie asa :).
Vreau sa iti spun ca arati foarte bine cu burtica si chiar ca pare ca ai doar niste perne sub tricou :).
Sarcina usoara, pentru zilele care au mai ramas!

Stii de ce nu nasti? Pentru ca lui bebe ii plac prea mult mancarurile tale si stie ca daca iese afara cativa anisori o sa fie pe lapte si piureuri dubioase.

:) dar reteta de sarmale nu o pui pe blog? Mai e nitel pana la Craciun! Cu multumiri... si felicitari pentru bebe, e superb! Sa fie sanatos si norocos!

Toate gospodinele credem k mancarea noastra este delicioasa si k nimeni nu ne intrece in pregatitul diferitelor preparate.La fel ca si tine,eu cred k o fac cele mai bune sarmale,mai bune decat ale mamei care,cu rusine recunoaste si ea,k nu stie sa le infasoare.Dar sotul meu mi le-a laudat si trebuie sa va spun k el nu prea ma lauda pt k nu ii sta in caracter.Deci,sarmale bune,chiftele bune...suntem super mame si super femei,ce sa mai discutam! �� ��

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact