Le Blog Piquant

INDIA – INTRE AGONIE SI EXTAZ

Ne-am intors de 2 zile si zau, Doamne, ca tare bine-i acasa! Ne-a fost extrem de dor de tot, mult mai mult decat in alte excursii… Nu stiu daca e din cauza ca we’re getting old sau din cauza ca India & Nepal sunt atat de departe de viata noastra de zi cu zi… Si nu, nu ma refer la distanta, ci  viata de acolo. E ca o alta planeta, intr-un alt timp si cu alt ritm, atat de diferita incat inca stau si ma minunez ca acum, exact in acest moment in care eu dau in taste aici, undeva, acolo, oamenii traiesc asa cum traiesc.

Viata in India se desfasoara pe super-fast-forward, si totul e atat de altfel incat pur si simplu statul la marginea strazii si privitul in stanga si-n dreapta ma epuiza total. Am vazut atatea lucruri extraordinare, am cunoscut atatia oameni frumosi si calzi, am ras si am plans si ne-am minunat aproape in fiecare clipa!

img_0793

Daca pot sa zic ceva despre India, e ca nu te lasa nimic rece aici – fiecare lucru nou pe care il vezi sau il auzi, fiecare senzatie iti trezeste un sentiment; nu poti sa fii indiferent nicio secunda – tot timpul e ceva care te incanta sau te uimeste sau te deprima! E intr-adevar o tara a constrastelor – citisem asta in multe locuri, dar abia cand am ajuns acolo am inteles cum sta treaba.

img_8905

Sa vezi laolalta Taj Mahalul in toata splendoarea lui – si chiar e o priveliste extraordinara – si la 3 km mai incolohaosul orasului aglomerat; sa cunosti oameni prietenosi si zambitori, imbracati mereu in toate culorile curcubeului, dar uneori atat de saraci, care aproape ca traiesc la marginea drumului.sa vezi forturi ca-n povestile cu printese si cavaleri si temple vechi de cateva sute de ani, atat de perfect sculptate si pictate ca ramai cu gura cascata, iar afara sa dai de traficul infernal compus din masini, o sumedenie de tuk-tuk-uri si mii de motociclete, dar si carute trase de camile sau cai, la care se adauga zeci de vaci care se plimba alene pe mijlocul strazii, cate un Mercedes sau un Porche stingher, strecurandu-se cu mare grija prin haos, poate si-un elefant sau 2, totul avand drept coloana sonora claxoanele aproape neintrerupte care vin din toate directiile odata (un indian ne-a zis ca pentru a putea sa conduci in India iti trebuie 3 chestii: good horn, good breaks and good luck :p) – lucrurile astea luate laolalta te iau cu totul pe sus si te poarta cu ele pe niste culmi ale uimirii de nu mai stii nici incotro sa te uiti, nici ce sa crezi, nici macar unde esti.

img_0558

 

img_0757

img_0183

img_9354

Am ajuns sa apreciez lucruri pe care le luam inainte de-a gata, cum ar fi electricitatea si caldura (in unele zone, ai curent doar 3-4 ore pe zi, iar seara strazile sunt luminate doar de lumanarile din vitrina magazinelor. Sa vad femei croitorese, care dupa lasatul serii lucrau in pragul pravaliei lor la lumina lumanarilor si oameni care se incalzeau seara facand cate un foc mic pe marginea strazii a fost undeva intre foarte emotionant si extrem de deprimant), apa potabila de la robinet, drumurile noatre (credeti-ma, ne plangem mult prea mult – aici un drum de 160km l-am parcurs in 8 ore) si cel mai si cel mai mult, invatamantul gratuit din Romania si faptul ca, de bine de rau, aici orice copil care vrea sa invete si sa se faca “ceva” cand o fi mare, poate sa faca asta!

img_0094

Ne-a fost dor de casa,  de familie si de prieteni, de o bucata de branza cu rosie, atat de perfecta in simplitatea ei, de traficul minunat din Bucuresti (yes, really, dupa traficul din India n-o sa ma mai plang nicioodata ca stam putin blocati la semafor), de curatenia de aici, de o cafea adevarata, tzeapana de te ia cu palpitatii, de aerul curat din Capitala (again, nu fac misto, I really, really mean it!), de liniste uneori, dar si de auzit romana in jurul meu si de pus la sfarsitul zilei capul pe perna noastra 🙂

Nu ma intelegeti gresit, nu-i vorba ca nu ne-a placut! Mi-a plcum atat de mult incat in ultima zi aveam lacrimi in ochi la gandul ca vom pleca. Asta cred ca e magia acelor locuri: sunt diferite  – ooo, da, foarte diferite! – dar au o atractie speciala, pe care greu o poti descrie in cuvinte, si care felul ei aparte de  te fermeca pana la urma.

img_0624

 

23 Comments

  • Reply Ana Maria Ciolacu January 11, 2012 at 17:13

    Woooww, impresionant !
    Bine v-ati intors, sa stii ca ti-am simtit lipsa. <3 Stiam cum traiesc oamenii acolo, iar pozele tale au subliniat din nou totul. Nu cred ca voi merge vreodata in India… 🙂 E frumos, dar parca mai bine e in locuri o idee mai civilizate. :))
    Fotografiile sunt minunate ! <3

    PS: Ce-ai ma facut cu dieta ? Eu tin acum una de la nutritionist, iar iubitul meu a inceput Dukan, azi e a treia zi. Am slabit exact cat el, doar ca eu mananc mai de toate. :)) Tu ai reusit sa treci la faza a doua, sau ai abandonat dupa atac? 🙂 (asa cum prevad ca o sa faca el) :))

    Te pup cu drag !
    xoxo

  • Reply Antonina January 11, 2012 at 17:16

    Ti-am sorbit fiecare cuvintel!! Sper ca intr-o zi sa ajung sa ma bucur de o asemenea experienta! Minunate poze Elena!! Ai surprins atat de bine individualitatea Indiei, incat ma simt acolo doar privindu-le!! Nu-mi ramane decat sa-ti urez spor la treaba, acum ca ai ajuns acasa ;).. Sunt curioasa cu ce o sa ma cuceresti in urmatoarea postare! Te pup si bine ai revenit!

  • Reply Sabina Georgescu January 11, 2012 at 17:45

    stai linistita in privinta tuturor aspectelor pe care inca le consideri pozitive in Bucuresti sau in Ro…we're getting there!!!India iz our goal! (fara taj mahal, though)
    extrem de reusite pozele, ar tb sa le inscrii la concursuri! :))

  • Reply Sabina Georgescu January 11, 2012 at 17:46

    stai linistita in privinta tuturor aspectelor pe care inca le consideri pozitive in Bucuresti sau in Ro…we're getting there!!!India iz our goal! (fara taj mahal, though)
    extrem de reusite pozele, ar tb sa le inscrii la concursuri! :))

  • Reply lecturasic January 11, 2012 at 17:51

    Superb scris. Te citeam "tacit" de ceva timp, dar de data asta trebuie să-ţi mărturisesc că a fost chiar captivantă descrierea Indiei, mai ales pentru că ai păstrat perspectiva cetăţenului din Românica. Şi pozele sunt minunate!

  • Reply Monica January 11, 2012 at 18:38

    ce sa zic, aceeasi impresie am avut-o si noi in China…am resimtit dur diferenta de cultura, si nu ne-am mai plans de ce rau e pe la noi…pozele sunt minunate, mai ales culorile; welcome back

  • Reply Ana January 11, 2012 at 19:13

    extraordinar! Si pozele si povestea lor!Si eu mi-as dori sa vad si India, dar nu-mi permite incadrarea…deocamdata!
    Oricum e o experienta reusita, din cate observ.
    Nu ti-am mai scris caci nu mi-ai raspuns niciodata,dar acum nu m-am abtinut din cauza fotografiilor Mi-au placut prea mult!
    WB!

  • Reply zanaeficientei January 11, 2012 at 19:21

    superbe fotografii si superba calatorie.

  • Reply Zazuza January 11, 2012 at 20:44

    hai tu, ca faptul ca la unii e si mai rau, nu inseamna ca Bucurestiul e o oaza acum. esti tu impresionata. lasa, sa fie si mai bine la noi, slava Domnului! brrr… zau nu stiu ce sa zic altfel despre ce ai scris, se vede clar ca te-a impresionat profund! citisem despre diferentele astea, dar sa le aud de la cineva din cercul meu (chair si virtual 🙂 ) e… altfel! mai puternic, cu un efect mai mare. in plus, ai ales bine de tot pozele ca sa iti ilustreze spusele! bine ati revenit acasa, ma bucur ca n-ati intampinat probleme pe-acolo!

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:08

    @Ana Maria Ciolacu Si noi ne dorim acum o vacanta mai civilizata.. si de fapt, inca o vacanta unde sa ne revenim putin dupa India :)) Pacat ca nu o sa avem parte de ea :p

    Pe Dukan l-am cam abandonat in India, dar vreau sa reiau acum direct de la faza 3. Sper sa ma tina. Succes si tie cu dieta – cred ca cel mai important e sa gasesti ceva ce simti ca functioneaza pt tine. xoxo

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:10

    @Antonina Ma bucur ca iti plac pozele, desi sincer, sunt doar o mica frantura si nu reusesc deloc sa exprime realitatea – ar trebui sa fie cu tot cu sunet si miros si tot n-ar captura perfect momentul…

    Ma bucur si eu ca am revenit printre voi :*

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:12

    @Sabina Georgescu nu, chiar ajungi sa apreciezi ce ai iaici si la urma urmei, chiar n-o ducem asa rau! Cred ca ar fi bine daca fiecare din noi s-ar opri din cand in cand ca sa count his/her blessings, sunt o multime si de multe ori nici nu ne gandim la ele… Pup back si ai grija de burtica :*

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:13

    @lecturasic Iti multumesc – ma bucur ca am reusit sa va transmit cate ceva din ce am simtit acolo!

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:14

    @Monica cam asa ceva… si cum ati patit voi cu mancarea chinezeasca cred ca o sa patim noi cu cea indiana :p

  • Reply Just me January 11, 2012 at 21:14

    fara cuvinte, desi nu ma asteptam la o alta descriere..doar vb de India…:) am o prietena din india, super de treaba. cred ca sunt oameni calzi , dar sincer mie imi dau impresia ca desi unii au plecat spre a duce o viata mai civilizata..nu prea se schimba….si crede-ma ca e plin de indieni in canada…aici ma refer la aspectul lor: igiena, stil vestimentar….ma rog nu sunt eu in masura sa spun ceva…nu am nimic cu nici o natie….oricum ei sunt fericiti asa cum traiesc acolo….cel putin asa imi da impresia prietena mea din india cu care am purtat nenumarate discutii desprea viata ei din india:)eu cred ca suntem fiecare perfecti asa cum ne-am nascut, ca nu putem fi toti la fel si de aceea lumea asta e asa minunanta ,pt ca suntem asa de diferiti…:)))

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:16

    @Ana Sa stii ca excursia asta cred ca a fost cea mai ieftina in care am fost de mult timp. Scumpicele au fost doar biletele de avion (500e) dar hotelurile, mancarea, intrarile, spectacolele, taxiul – toate sunt incredibil de ieftine, deci nu e o destinatie prea costisitoare… cu siguranta e mult mai ieftina ca o vacanta in Europa!

    Sunt incantata ca ti-au placut fotografiile – vor urma mai multe posturi cu fotografii din India si Nepal; sper sa va placa la fel de mult! pup

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:19

    @Zazuza sigur ca se poate si mai bine, dar cu ocazia asta mi-am dat seama ca noi tindem sa ne concentram doar pe ce e rau in Ro (sigur, o gramada de luicruri) si sa ignoram toate lucrurile pe care de bine, de rau le avem, o multime de conforturi si facilitati care pentru altii sunt un lux!

    Mai mult decat socul cultural, n-am avut nici o problema – tot timpul te simti in siguranta si am mancat de peste tot fara probleme "digestive". N-a fost tot timpul usor dar a fost mereu fascinant. Ma bucur ca m-am intors printre voi, insa!

  • Reply Elena January 11, 2012 at 21:27

    @Just me Inteleg ce vrei sa spui… Intr-adevar sunt foarte atasati de obiceiurile lor. In Jaipur (capitala statului Rajasthan si un oras de bogat, centrul comertului cu pietre pretioase din India), l-am intrebat pe ghidul nostru indian de ce nu exista cosuri de gunoi pe strada, ca oamenii sa nu mai arunce gunoiul pe jos. Ne-a raspuns ca au fost montate mai demult dar ca jaipur-ezii sunt traditionalisti si nu le-a placut ideea cu tomberoanele… Ne-a inchis gura :p

  • Reply coco January 12, 2012 at 10:32

    ce experienta trebuie sa fi fost !!!!!!!

  • Reply Mare Maria January 13, 2012 at 07:30

    Wow, impresionant!Lecturand si uitandu-te la poze, treci de la agonie la extaz.Pe mine intodeauna m-a frapat India.Deosebite pozele si te cred pe cuvant cand ai spus"sunt doar o mica frantura si nu reusesc deloc sa exprime realitatea – ar trebui sa fie cu tot cu sunet si miros si tot n-ar captura perfect momentul…" Bine ai revenit acasa:).Pupici:x

  • Reply wine and knives January 13, 2012 at 17:32

    cred ca india si alte tari ca ea, prezentate semiexotic, sunt o experienta in sine pe care, la naiba, e f misto sa le bifezi…

    te-ai mai duce si a doua oara?

  • Reply Corneliu Calotă January 16, 2012 at 15:55

    SUPER Elena! am citit postarea, ca si comentariile, cu pofta, ca si cum as fi mancat o mancare indiana! pe vremuri, atunci cand oamenii nu aveau tastatura, despre tine si scriitura ta s-ar fi putut spune "are condei!". m-ai umplut de mandrie si de … invidie!!! fraza curge sprintara, verbele suna tare, epitetele sunt atatea cate trebuie, figurile de stil se afla la locul lor… toate acestea, colcaie de viata, sunt colorate, surprinzatoare, mereu antrenante. aidoma unora dintre mancarurile de pe blog, scriitura ta este imbibata cu aroma pretioasa data de capacitatea rarissima de a combina staticul cu dinamicul, peisajul cu personajul. rezultatul este ca, atunci cand citesti postarea asta, dar si altele de dinainte, tie, cititor, ti se acceseaza vazul, auzul si, lucru cu adevarat pretios, gustul, pipaitul si mirosul. si pentru ca stiu ca detaliile unor astfel de calatorii -in special spusele unor indivizi, informatiile marginale, senzatiile pe care le-ai experimentat vazand, auzind, mirosind una-alta s.a. – se pierd proportional cu timpul la puterea a treia 🙂 iti recomand inca o data sa faci un efort serios pentru a scrie acum, in zilele si saptamanile urmatoare, ceea ce ai de scris despre Nepal si India. inca o data BRAVO!!!

  • Reply Elena January 28, 2012 at 18:44

    @Corneliu Calotă Ma faci sa rosesc.. pana in varful urechilor! Ma bucur extrem de mult ca ti-a placut, cu atat mai mult cu cat stiu ca esti greu de impresionat 🙂 Daca scriu bine, genele sunt de vina :p

  • Leave a Reply

    You Might Also Like