joi, 27 octombrie 2011

Mancare de Gutui cu Pui

Tot din ciclul "Amintiri din Copilarie... din Bucatarie" e si mancarea de gutui cu pui:


Probabil una din cele mai delicioase chestii din bucataria traditionala neaosa, pe care bunica mea mi-o facea negresit in fecare toamna, asa cum fac si eu acum!
Si e asa o combinatie inspirata mancarea asta - gutuile acrisoare, sosul dulce si puiul crocant - geniu curat!

De facut, nu-i mare scofala - tot ce trebui e sa gasesti 4 gutui frumoase si bine coapte, sa le speli bine, sa le scoti miezul tare si sa le tai in felii de 1 cm. Le puui frumusel apoi la inabusit, in compania unei linguri de unt, acoperite si la foc molcom, pana se inmoaie nitel (vreo 15 minute adicatelea)

Pe pui (4 ciocanele si 4 pulpe superioare in cazul meu) il rezolvi usor: il saresi, il piperezi, si il perpelesti frumos intr-o tigaie pe toate partile pana e crocant si auriu.

In timpul asta ii tragi un sos caramel, adica topesti intr-o tigaie 6 linguri de zahar si cand se face caremelul auriu si frumos, in stingi cu 3 linguri de unt topit si 200ml de apa (sau, si mai bine, supa de pui). Daca vrei, poti sa il dregi si cu cateva linguri de smantana lichida - e oricum bun! Lasi sosul asta sa fiarba vreo 5 minute, pana se desfac toti grunjii de zahar si apoi il ingrosi cu 3 linguri de faina, frecate cu putina apa. Dupa inca 5 minute de bolboroseala, e gata sosul! Tot ce mai ramane, e sa il torni peste gutui, sa amesteci usor ca sa nu faci ferfenita frumusete de gutui si sa servesti minunatia langa puiul crocant.


In concluzie, sa ne traiasca la toti bunicii, zic eu - ca tare frumos ne mai alintau cand era mici!

miercuri, 26 octombrie 2011

Placinta de Creier


Cand eram mica, credeam ca creierul ma face mai desteapta. Nu ma dadeam in laturi de la nimic in my search for brilliant-ness: creier de porc sau vita, prajit sau fiert sau inabusit in unt, creierul gainilor din ciorba (dupa ce bunicul meu, dragul de el, le spargea capul cu un cutit cat toate zilele, ca deh, doar si el vroia sa aiba nepoata desteapta), creierul de pestelui din bors - nu ziceam pas la nici o varianta!

luni, 24 octombrie 2011

Merry Fake Xmas!

Deja devine o traditie, our Fake October Xmas! Nu ridicati din sprancene si nu dati cu pietre - Craciunul e asa o sarbatoare fericita si optimista, singura care te indeamna sa te gandesti intai la altii si abia apoi la tine. Imi place la nebunie cum toata lumea e mai buna si mai darnica si mai vesela! Dupa mine, ar trebui sa sarbatorim Craciunul in fiecare luna - sigur am trai intr-o lume mai buna :)


Cu atat mai mult cu cat anul asta de Craciunul adevarat o sa fim intr-o jungla din Nepal, sper ca nu fugariti de un hipopotam nebun, asa cum am auzit ca sa mai intampla :p

Cel mai minunat e ca prietenii nostri sunt la fel de nebuni/pasionati de Craciun ca noi (depinde din ce unghi privesti problema) asa ca toata lumea a fost prezenta la datorie.

A fost brad:



Au fost si cadouri...


Si vin fiert, si niste varza a la Cluj (in loc de sarmale):


Si cozonac cald si delicios si asa bun ca iar n-am apucat sa-l trag in poze inainte sa-l dam gata pe tot.


A fost si putin dans...


Si Love Actually, ca fara el nu se poate nici un Craciun!


A fost lovely si - trebuie sa spun aici, ca sa auda toata lumea - am niste prieteni minunati! Love you almost as much as Xmas, guys!

joi, 20 octombrie 2011

Salata Calda cu Naut si Feta

Pranzul de azi:


De data asta am cronometrat, ca sa am informatii exacte - a durat 5 minute pan-a fost gata, and, boy-oh-boy, it was gooood!

miercuri, 19 octombrie 2011

Dublin pe Scurt

Am avut doar 2 zile in Dublin, care s-au dovedit a fi mult prea putine pentru un oras asa incantator! Ne-am plimbat prin multe orase din Europa, dar n-am mai fost niciodata pana acum intr-un oras atat de prietenos, atat de vesel, atat de petrecaret!


Era februarie cand cascam gura pe site-ul Blue Air si am descoperit ca nu-i deloc scump sa ajungi la Dublin si ideea unui city-break la Dublin a inceput sa prinda forma. Un weekend de hoinareala stropita cu bere buna - mi s-a parut o idee geniala! N-am hoinarit singuri, insa, ci cu Mazi si Iv - partenerii nostri intr-ale city-break-urilor low-cost.


Am ajuns la 1 noaptea la hotel, iar strazile erau pline de fete in fuste minuscule si tocuri imposibile si baieti cu ochii stralucitori (probabil de la prea multa bere :p).

Sambata dimineata am dat o tura prin piata de legume din Temple Bar, pe cat de mica, pe atat de plina de verzituri proaspete si de bunatati gata pregatite - pesto de o mie de feluri, branzeturi, masline si tot felul de salate, paine artizanala si prajituri care de care mai delicioase.

 
Am primit si un buchet de flori de la Alex, din ala cum imi place mie - comestibil, compus in cazul de fata din kale, o verzitura foarte populara in Irlanda, la care pofteam de mult si pe care am transportat-o cu mare grija inapoi acasa. Nu-i asa ca e romantic?


Micul dejun perfect - injghebat la botul calului din niste masline marinate cu usturoi, branza irlandeza de capra, pecan pie si-un croissant si to wash it all down, niste suc de mere cald amestcat cu un shot de whiskey (absolut genial!)


Inima Dublinului e Temple Bar, cu strazile inguste, pline de restaurante si baruri si oameni petrecareti! E asa o atmosfera vibranta aici ca simti ca ai ajuns la o petrecere.





Ne-am oprit la Quay Irish Restaurant (la sugestia lui Cristi Roman, care ne-a indrumat - doar virtual, din pacate - prin Dublin) pentru o portie de chowder si un pahar (sau mai multe ;)


Chowderul meu - o supa-tocana de peste si fructe de mare a fost delicios, dar la fel au fost si tocana de vita cu Guiness si cea de miel irlandez cu legume. Mancarea irlandeza e simpla si cinstita, fara prea multe fandoseli, dar mi s-a parut delicioasa in simplitatea ei!


Dupa masa, s-a injghebat o mica petrecere in restaurant - muzica saltareata irlandeza live, fete care danseaza pe scaune si veselie maxima. A fost tare frumos :)

Duminica ne-am inceput-o exact asa cum ne doream - cu un irish breakfast, pe cat de catastrofal pentru artere, pe atat de minunat!


Ou ochi, bacon crocant, fasole, carnati si sangerete + ceai = perfection!


Urmatoarea oprire a fost Howth, mai demult un mic satuc de pescari, dar acum suburbie infloritoare a Dublinului. Inchipuiti-va o straduta insorita, cu restaurante pescaresti aliniate frumos pe trotuar, cu un miros incredibil de mare si peste all around you.


...Ba chiar si niste lei de mare care cascau gura la turisti


Dar n-am venit aici doar pentru peisaje, ci pentru ca am fost instruiti de cunoscatori intr-ale Dublinului ca this is the place to be, daca vrei sa mananci peste bun de tot! Vrem sa mancam peste bun? You bet! Ne-am ales un restaurant din multimea de opriuni si ne-am pus la panda - doar 2 mese afara si amandoua ocupate. Dupa o asteptare rabdatoare de vreo 20 de minute, in sfarsit ne-am asezat la masa.

Si da, dom'ne - a fost tare bun pestele!


Eu mi-am luat ray wing cu unt usturoiat - perfect facut, dar nu la fel de bun ca plaice-ul lui Alex, cu unt si migdale rumenite, care a fost demential!


Nici fish&chips pe care l-a mancat Iv si crab-cakes-urile lui Mazi n-au fost deloc rele!



Ultima seara a fost pentru pub-hopping, adica mai pe sleau, mers din bar si bar si incercat in fiecare cate un fel diferit de bere irlandeza. Kilkenny, Murphy, Smithwick - toate delicioase, dar nici una asa de buna ca Guinessul irlandez - caramelos, ciocolatos si catifelat, o sa ma gandesc multa vreme la el!


Info practice: 
- am zburat la Dublin cu BlueAir - biletul l-am cumparat prin martie si a costat 50 e/persoana
- am stat fix in buricul targului, la o aruncatura de bat de Temple Bar, la Dublin 1 Appartments, unde un apartament lovely cu libing mare si bucatarie si 2 dormitoare, ne-a costat 70e de cuplu/noapte

miercuri, 12 octombrie 2011

Pasta de Rosii - Homemade

Si cu asta, promit solemn, inchei capitolul "Pregatiri de Iarna" (asta doar daca nu ma hotarasc sa trantesc si-un mustar de casa, c-am vazut o reteta ieri si tare bine mai suna!)

Anyway, cu inca o investitia majora de 4 ron, mi-am facut un stoc frumusel de pasta de rosii de casa, buna a naibii, pe care de abia astept s-o folosesc la paste/pizza/tocanite si alte minuni.


Treaba s-a intamplat in felul urmator:

Am taiat cubulete 4 kg de rosii, fara sa le decojesc sau sa le mai scot samburii.
Am ales cea mai mare oala din dotare (5L) si am incins in ea 4 linguri de ulei de masline + 5 catei de usturoi zdrobiti, si dupa vreo 2-3 minute am adaugat rosiile tocate, o 1/2 legatura de busuioc proaspat si una de oregano (daca nu gasiti proaspat - desi mai e prin piata - merge si cu ierburi uscate). Am mai pus si sare si piper proaspat macinat, un varf de cutit de fulgi de ardei iute, 2 linguri de zahar brun si 2 linguri de otet balsamic.

Mai departe pur si simplu le-am dat uitarii pentru vreo 3 ore, cat timp rosiile au bolborosit la foc mic (dar nu le-am parasit complet, ci m-am mai intors din jumate in jumate de ora, ca sa le mangai putin cu lingura si sa le ametesc prin oala).

Dupa 3 ore, cand sosul scazuse la jumatate, am gustat si m-am minunat - toata aroma rosiilor s-a concentrat incredibil de mult si a rezultat un sos dulce si atat de delicios ca a trebuit sa-l alung pe Alex din bucatarie cu lingura (el declarand ca vrea sa-l manance pe tot direct din oala! :p)

Dupa ce s-a racit am pasat toata afacerea in robot si am stat sa ma gandesc ce sa fac cu el mai departe.

Uite la ce concluzii am ajuns:
- jumatate am pus-o in borcane si le-am bagat la frigider:


- alta jumatate am turnat-o in tavite de gheta si le-am inghetat => cuburi de pasta de rosii pe care le-am bagat intr-o punga de plastic la congelator, unde ma vor astepta radbatoare pana cand le gasesc un rost pe lume :)


Faceti repede, ca e la super-oferta! Nici la Altex nu era mai ieftin :p

marți, 11 octombrie 2011

Supa de Dovleac Thai

E antidotul perfect pentru toamna, supa asta! Aromata si consistenta, groasa si fierbinte si delicioasa - numai buna intr-o zi ploiasa, sub o patura groasa, la un film bun :)


(eu am picat intr-o super-depresie de cand s-a stricat vremea, si, colac peste pupaza am si racit zdravan, asa ca daca ma tot plang de vreme, please bear with me - in maxim 8 luni imi trece :p)

De facut, e super-simplu: 

- O ceapa galbena si 3 catei de usturoi se maruntesc si se calesc intr-o oala, in 2 linguri de ulei + un praf de sare.

- Dupa 3-4 minute, se adauga 2 lingurite de ghimbir ras (proaspat sau de la borcan, merge oricum ;), niste ardei iute tocat (mai mult sau mai putin, dupa cum va lasa sufletul) si 2 linguri de pasta de curry de la borcan (au la Mega - 5 lei borcanelul - si e a naiba de buna; eu prefer Green Curry Paste, dar merge si Red, care e putin mai dulce )

- Se  curata de coaja si seminte dovleacul (unul potrivit, cam de 1 kg), se taie in cubulete si se arunca-n oala, langa ceapa&co

- Se toarna peste o cutie de lapte de cocos de 200ml si 600ml de apa/supa de pui (sau apa + un imfam cubulet, in lipsa de supa de pui). Se fierbe la foc mocnit vreo ora, pana ce dovleacul e fiert si fraged, si apoi se paseaza toata treaba cu mixerul vertical sau in blender.

Asta-i tot -nu-i mare scofala, dar mi-a placut tare mult rezultatul. Aromele tailandeze sunt destul de prezente cat s-o scoata din anonimat, dar nu atat de puternice cat sa te agreseze cumva.


So, pregatiti-va si voi o tura si join me on the couch, la un episod de Sex & the City (da, la asta am ajuns - don't judge me, I'm sick!)

luni, 10 octombrie 2011

Bruschette cu Smochine, Rucola si Gorgonzola


Ati vazut ca s-au umplut supermarketurile de smochine! Avand in vedere ca la noi sezonul lor dureaza doar 2- 3 saptamani, eu zic sa va grabiti si sa va umpleti punga si frigiderul si gura cu ele, ca nu dureaza mult super-oferta!


Eu am luat de la Mega cu 18 ron/kg si am folosit o parte la tortul cu ciocolata. O alta parte a disparut pe nevazute, pe principiul deschid frigiderul ca sa scot niste lapte/oua/anything else- inhat o smochina-o bag un gura-oftez de fericire. Ultimele le pastram pentru o tarta cu smochine si gorgonzola, dar, recunosc - m-a cam lovit lenea de cand cu vremea asta hidoasa de-afara asa ca am facut niste bruschette instead (simplitatea e cheia fericirii, non?)

Dureaza 5 minute si sunt minunate. Si aromate. Si delicioase. Am zis ca sunt minunate? Mmmm...


Felii de paine rumenite nitel + gorgonzola sfaramata + frunze de rucola si sferturi de smochine, tavalite prin ulei de masline extravirgin si otet balsamic. Gata!


Lovely au fost!

vineri, 7 octombrie 2011

Rosii Uscate la Soare... La Cuptor

Anul asta m-a cam luat valul pregatirilor de iarna - muraturi, zacusca, un sos marinara (cu rosii si oregano si busuioc si usturoi delicios, de care va povestesc cat de curand), dar incununarea tuturor au fost rosiile astea uscate la cuptor.


Au iesit asa de bune ca deschid zilnic borcanul si mananc pe nerasuflate cateva - simple, cu paine goala - sunt absolut fantastice! Si cand ma gandesc ca pana acum dadeam vreo 20 de ron pe un borcan de supermarket. Evident, m-am ințelepțit substantial, avand in vedere ca dupa o investitie de 4 lei (in 4 kg dse rosii) mi-au iesit 2 borcane pline cu rosii uscate de 1000 de ori mai gustoase decat cele de pe raftul magazinelor :D


In plus, efortul pe care il cer e aproape 0. Tot ce trebuie sa faci e sa alegi din piata niste rosii frumoase si grasane (cele tip "inima de bou" merg cel mai bine ;)


Vii repede cu ele acasa, le speli, sa le injumatatesti, sa le scoti (asa, vag de tot) semintele si sa le asezi in tava tapetata cu hartie de copt. Apoi le sarezi din belsug (pentru ca sarea scoate apa din ele mai repede ;), le ungi cu putin ulei de masline, si eventual, daca te mai lasa sufletul, le presari si cu putin usturoi zdrobit, oreagano sau bucuioc proaspat si cu niste fulgi de ardei iute, ofc :D Asta-i tot.


Nu-ti mai ramane decat sa le bagi in cuptor, la foc miiiiiiiic de tot (cel mai mic pentru cuptoarele din epoca de piatra, ca al meu sau 100-110 de grade pentru cei care au inttrat in secolul XXI)..Le abandonezi acolo timp de 4-5 ore, pana se stafidesc bine si arata cam asa :


Apoi le asezi frumusel in borcane curate, mai arunci si un catel de usturoi si cateva frunze de busuioc pe-acolo, le acoperi cu ulei de masline, et voila - rosii uscate mirobolante!


Mie din 4 kg de rosii mi-a iesit un borcan mic si unul mare. Ma bate gandul sa mai fac o transa cat mai apuc, ca astea clar n-o sa aiba viata prea lunga.

miercuri, 5 octombrie 2011

1 An de Blog si-un Tort de Ciocolata si Cafea. Cu Smochine!


Da, nu imi vine sa cred dar e adevarat! Exact acum 1 an pe vremea asta apasam pentru prima data butonul "publish post". Am inceput in mod foarte necaracteristic mie, cu o fasole cu ciolan (oh-atat-de-buna!), plina de entuziasm, cu poze kinda-mediocre si fara sa imi propun sa obtin ceva anume de la acest blog.

Cumva, stelele s-au aliniat toate exact asa cum trebuie si blogul meu mititel si picant a inceput sa creasca din ce in ce mai repede. Se pare ca v-a placut ce ati citit pe-aici, asa cum si mie a inceput sa imi placa tot mai mult sa va povestesc diverse, sa incerc retete noi si sa fac poze tot mai bune!

La un an de food-blogging, daca trag linie si imi socotesc castigurile, ma minunez si eu cat de multe sunt! Nu, nu materiale - bani nu au iesit inca din acest blog, poate sunt eu mai gasca si nu ma pricep la capitalizat bloguri - dar nu despre asta e vorba aici.

E vorba ca stiu ca cineva, out there (chiar mai multi cineva), imi asteapta posturile, le citeste, ba chiar le mai si incearca. Ca cineva, undeva mancanca ceva bun si se gandeste la mine... (sau poate ceva ce nu a iesit tocmai bine si imi trage o vorba de dulce, dar chiar si asa, tot e extraordinar faptul ca ating cumva vietile voastre :)

E vorba despre cum am raspandit frenezia bucatarelii in jurul meu si acum sunt inconjurata de o multime de prietene si colege, care inainte aveau o relatie total platonica cu bucataria, care acum experimenteaza la foc continuu diverse retete si combinatii, care ma suna sa-mi ceara sfaturi sau doar sa se laude cu ce bunatati au mai pregatit.

E vorba de atunci cand cunosc oameni noi, care imi stiu blogul. Cel mai tare e cand discut cu un cuplu: fata, entuziasmata, a incercat si asta si asta, imi povesteste mandra de ea cum au iesit, iar baiatul o intrerupe scurt si se intinde spre mine: "Iti multumesc pentru blog! Alta viata la noi in bucatarie de cand cu el" :p

Dar cel mai mare castig sunt toti prietenii noi pe care i-am adunat in acest an de blog.
Oameni din blogosfera pe care nu i-am intalnit niciodata, dar pe care am impresia ca-i cunosc, pe care ii urmaresc zi de zi. Oameni cu care am o multime de lucruri in comun (mult mai mult decat gustul pentru papa-bun), oameni buni si deschisi, oameni pe care altfel nu as fi avut probabil niciodata sansa sa-i cunosc. Ce ma sperie gandul asta! Mazi si Iv, parteneri de luat lumea in cap, Monica si al ei Foodie Man cu pizza lui dementiala, Madalin, Cookie, Florin, Anca, fetele de la Good Food, fetele de la Electrolux si inca o multime de oameni - sunt recunoascatoare ca am avut ocazia sa va cunosc pe toti!

Well, pana nu ma inec cu totul in sentimentalisme si va plictisiti de citit, sa trecem si la lucruri mai palpabile si mai ciocolatoase. In speta, acest tort cu cafea si ciocolata:



Pentru blat, aliniati asa:
  • 1 cup zahar tos          
  • 1 cup zahar brun
  • 1 si 3/4 cups faina alba
  • 3/4 cup cacao
  • 2 lingurite praf de copt
  • 2 lingurite bicarbonat de sodiu
  • un praf de sare
  • 1/2 cup ulei de floarea soarelui
  • 2 oua
  • 1 cup iaurt
  • 2 lingurite de extract de vanilie
  • 2 lingurite de cafea instant
  • 1 cup apa fierbinte 
Se incinge cuptorul la 180grade.
Ingredientele uscate (primele 7) se amesteca intr-un bol mare si peste ele se toarna cele ude: uleiul, ouale, iaurtul si vanilia. Se amesteca totul cu telul pana compozitia e omogena.
In apa fierbinte se dizolva cafeaua-instant, se toarna totul peste compozitia din bol si se mai amesteca inca o data totul vartos. (o sa rezulte o chestie destul de moale dar nu va ingrijorati, asa trebuie sa fie ;)
Se unge tava de tort cu unt, se toarna in ea compozitia si se coace timp de 30-40 de minute, pana trece testul scobitorii.
Se lasa sa se raceasca vreun sfert de ora si in timpul asta se mestereste crema... like so:

Umplutura se intampla in felul urmator:
  • 250 g ciocolata amaruie
  • 1/2 cup zahar pudra
  • 200 g unt (la temperatura camerei)
  • 1 lingurita extract de vanilie
  • 1 lingura cafea instant dizolvata in
  • 2 linguri apa fierbinte
Ciocolata se topeste pe bain-marie, apoi se lasa putin sa se raceasca.
Untul si zaharul se bat cu mixerul intr-un bol, pana devin light & fluffy. Cu mixerul la viteza medie, se adauga vanilia, cafeaua dizolvata in apa si apoi ciocolata topita.
Daca e prea moale, se mai lasa putin sa se racoreasca si apoi se imbraca tortul din plin cu crema ciocolatoasa.
Deasupra, aseaza smochine taiate in segmente... sau zmeura/portocare/capsuni/nimic, ca oricum e delicios! Taa-daaa!




Este genial, jur! Am mancat prima felie in drum din bucatarie spre sufragerie - it's that good! A trebuit sa ma intorc dupa inca o felie - una dubla, but sushhh - ramane intre noi!

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact