miercuri, 31 august 2011

GoodFood in Haine Noi



Deja vuieste blogosfera, dar tin mortis v-arat noul site al Good Food ...si sa ma umflu si eu in pene - o sa va povestesc despre nutritie si diete (si uneori si despre excursii frumoase) si aici :D


marți, 30 august 2011

Peanut Butter Cheesecake pentru ♥

First of all - Happy Alexandru/a Day to all of you! Sa va veseliti si iubiti si rasfatati cum stiti voi mai bine! Viata mea e plina de Alexandri - my awesome hubbie, my big, smart brother, 3/5 din cele mai bune prietene ale mele poarta numele asta, asa ca ziua asta-i o zi mare la noi in casa :)

Pe post de cadou, i-am pregatit lui Alex Peanut Butter Cheesecake. Primul motiv e ca he loves peanut butter :)


Al doilea motiv trebuie sa vi-l explic mai pe larg. Plimbandu-ma acum cateva zile pe Foodgawker, am dat peste o multime de poze cu Peanut Butter Cake aglutinate la un loc. Curioasa, am dat click pe una din ele ca sa vad ce si cum.

Am aflat ca toate prajiturile erau un tribut adus lui Mikey, sotul unei food-bloggerite pe nume Jenny din State, doborat pe neasteptate de un infarct. Intrebata de prieteni si cunostinte ce pot face pentru a-i usura suferinta, Jenny a raspuns ca ar bucura-o daca toata lumea ar pregati o prajitura cu unt de arahide pentru cineva iubit. Peanut Butter Pie era preferata lui Mikey :)

M-a emotionat tare mult povestea si rapiditatea cu care s-a propagat in blogosfera ca un fel de "pay it forward" delicios si trist si emotionant, toate in acelasi timp. Deodata, erau oameni care pregateau Peanut Butter Pie in Germania si Franta si Spania si Australia, toti cu gandul la un barbat pe care nu l-au cunoscut, la cat de usor poti pierde ce iubesti si la dragoste, in general. E tare usor sa iei iubirea si relatiile de-a gata, sa te pierzi in nimicuri stupide si griji cotidiene, dar povestea asta m-a facut sa-mi reamintesc cat de norocoasa sunt ca L-am gasit, ca ma iubeste si ca e langa mine in fiecare zi.


So here it goes, the peanut-buttery yumminess:

Blatul e ca la orice cheesecake - biscuiti digestivi (200g) sfaramati in blender + unt topit (80g), se amersteca pana se formeaza firimituri si se aseaza intr-un strat egal pe fundul formei de tort.

Pentru umplutura va trebuie asa:
200g ciocolata amaruie
50g alune
200ml smantana lichida
200g cream cheese (gen Philadelphia)
150g unt de arahide
150g zahar
350ml lapte condensat
3 oua
o pastaie de vanilie/1 lingura extract de vanilie

  • Ciocolata se topeste, se dilueaza cu 3-4 linguri de lapte condensat si se toarna apoi peste blatul de biscuiti (dar aveti grija sa mai pastrati 2-3 linguri pentru la sfarsit, ca sa-i trageti cheesecake-ului un decor psihedelic cu ciocolata ;). Deasupra se presara jumatate din alune, tocate vag.

  • Restul ingredientelor se toarna intr-un bol incapator si se omogenizeaza cu mixerul. Se toarna peste ciocolata si se da cheesecake-ul la cuptor (incins inainte, cum altfel?), la 170 grade, timp de 40-45 minute, pana ce centrul prajiturii aproape ca nu mai tremura deloc cand o scuturi nitel.

  • Las-o sa se raceasca bine si apoi baga niste desene abstracte on top of it si presar-o cu inca niste alune tocate.



Bucura-te de ea alturi de cineva iubit si simte-te norocos si recunoscator. Life is wonderful :)


luni, 29 august 2011

Supa de Rosii Coapte de Speriat Iarna

Aproape s-a terminat cu vara... ma deprima foarte tare gandul asta. Mi se pare ca iarna ne pandeste ca un strigoi din umbra. Brrr... Anyway, supa asta e numai buna de speriat strigoii... si despresia. E aromata si minunata ca o zi de vara plina de culoare si de ras (wow - nu stiu de ce am devenit asa de poetica ?!)



Daca nu va plac argumentele poetice, insa, sa stiti ca e si delicioasa & usor de facut:


Se procedeaza dupa cum urmeaza: se azvarl intr-o tava larga vreo 10 rosii coapte si frumoase (de toate culorile si formele), taiate in jumatati sau sferturi, 2-3 cepe rosii injumatatite si ele si 3-4 catei de usturoi. Se picura peste toata situatia 4-5 linguri de ulei de masline extravirgin si se presara cu cimbru proaspat, 1 lingura de zahar brun, sare si piper proaspat macinat. 

Se da tava la cuptor (la 200g) timp de 30 de minute, cat sa se rumeneasca & caramelizeze bine rosiile si sa-si concentreze aroma lor geniala. See?


Then, se paseaza totul (da, inclusiv ceapa si usturoiul coapte - doar n-o sa aruncam asa bunatati) cu robotul vertical. Se mai adauga sare / piper / nitel ulei de masline, dupa cum te taie capul si papilele gustative.
Daca vrei, poti sa mai diluezi cupa cu putina supa de pui.


Si e bunaaaa! Da' ce buna mai e! Si calda si rece, si simpla si cu crutoane, si la pranz si la cina. Zau!


Pazea, Iarna!

sâmbătă, 27 august 2011

Paine Extra-Rapida cu Seminte


E ceva mai bun pe lumea asta ca painea calda? Tin minte cand eram mica si ma trimitea bunica dupa paine - daca nimeream la locul cu pricina exact cand se scotea painea proaspata din cuptor, mancam jumatate de paine in drum spre casa. Cum sa rezisti la asa ceva?

Cat despre facutul painii in casa, am incercat de cateva ori, dar toata treaba cu drojdia si "crescutul painii" cere o rabdare care mie imi cam lipseste in bucatarie... si in general. De curand insa am descoperit painea cu bicarbonat, extrem de rapida, delicioasa si cu o coaja crocanta, numai buna de intins niste unt pe ea :D


Ingrediente:

  • 500g faina
  • cate o lingura de seminte de mac, susan, in, dovleac, floarea-soarelui, ceapa, fenicul (nu-i musai sa puneti din toate - vedeti de care gasiti prin camara)
  • 400ml iaurt
  • 2 lingurite de bicarbonat de sodiu
  • 1 lingurita de sare


E gata in 2 timpi si 3 miscari: intr-un bol mare, amesteci faina cu sarea si bicarbonatul. Faci o "fantanica" in centru si torni deasupra semintele si iaurtul. Amesteci pana rezulta un aluat moale, pe care il transferi  pe blatul pudrat cu faina si il framanti usurel 1 minut sau 2 (painii asteia ii displace sa fie framantata pe cat imi displace mie s-o framant, deci e un match made in heaven ;)


Da-i painii o forma lunguiata, aseaz-o in tava, cresteaz-o de cateva ori cu cutitul si pudrez-o cu un amestec de faina, malai si inca niste seminte amestecate dupa cum te taie capul.  Mai departe, la cuptor cu ea timp de 45-50 de minute (la 190grade).
 
E gata cand suna a gol daca o ciocanesti pe fund ;)


Daca-ti place painea cu coaja crocanta, las-o sa se raceasca descoperita, pe un gratar. Daca vrei coaja mai moale, las-o la racit invelita intr-un prosopel de bumbac.

E buna oricum, dar cel mai, cel mai buna e calda! Cu putin ulei de masline deasupra,n-o sa mai vrei/poti sa te opresti din mancat...Motiv pentru care va parasesc acum si ma intorc la painea mea.



Sa aveti un weekend minunat!


joi, 25 august 2011

Hummus Revisited: cu Sfecla si Fistic

E  clar stabilit (in my book, at least) ca hummusul e unul din cele mai bune/simple lucruri din lume! E usor si cremos, putin usturoiat si putin acrisor, gata in 5 minute. What's not to love?


Well, zic fara umbra de modestie, ca in varianta asta, e si unul din cele mai dragute lucruri. Just look:


De facut, l-am facut exact la fel ca aici, doar ca am inghesuit in robotul de bucatarie (pe langa naut si celelate ingrediente) si 2 sfecle coapte la cuptor, in folie de aluminiu, timp de vreo 45 minute. E schema buna cu sfecla asta, pentru ca nu doar il face sa fie extra-cute, ci ii adauga si o vaga dulceata care-l face sa fie si mai bun.

Am presarat niste fistic tocat deasupra et voila - the prettiness!



miercuri, 24 august 2011

Maroc Ep. 3 - Despre Shopping

Nu pot sa inchei povestea cu Marocul, inainte sa va povestesc despre minunatiile din bazaruri.


Asa cum nu poti sa pleci din Paris fara sa vezi Mona Lisa sau din Roma inainte sa casti gura la Capela Sixtina, the absolute must-see in Marrakech sunt souk-urile (adica bazarurile pline cu minuni). Nu numai ca reprezinta o experienta autentica, atat de colorata si pitoreasca, dar really - gasesti atatea lucruri frumoase aici ca o sa iti doresti sa ai un camion la dispozitie ca sa poti cara cat mai multe inapoi acasa (or was it just me?)


Perne, cuverturi, esarfe de matase colorata, ceramica pictata manual, narghilele, oglinzi, lustre/candelabre cu sticla colorata, covoare ataaaat de frumoase, bijuterii berbere, lucrate manual, condimente de toate soiurile si cate si mai cate!







Si let me tell you, nu prea apuci sa te tragi de sireturi cu Mona Lisa sau cu David al lui Michelangelo, dar in souk-uri secretul succesului e sa negociezi aprig cu vanzatorii pentru fiecare nimic. In primul rand pentru ca e super-fun si ai ocazia sa interactionezi cu oameni cu care nu ai ajunge sa discuti. In al doilea rand, pentru ca nici un pret nu e afisat si ei va vor cere niste preturi intre mari si exorbitante. Nu degeaba e "targuitul" considerat "sportul oficial" al lumii arabe :)

Unii vanzatori sunt destul de apatici la trecerea turistului nevonivat, dar majoritatea te ataca cu un entuziasm si o energie incredibila! "Intra, uite-te, spune-mi pretul tau, probeaza, incearca, cumpara!" Ceea ce nu ar fi asa de rau, dar cum pe fiecare metru patrat e cate un magazinel, poti ramane falit in 2 timpi si 3 miscari.  (see? like this ;)

Regula oficiala este sa oferi 1/3 din pretul cerut si sa te bucuri daca reusesti sa scoti produsul la 1/2. Asta poate fi valabil uneori, dar conditia e sa stii cam cat valoreaza nimicul respectiv (adica o fata de perna din matase ar trebui sa fie in jur de 5 euro, o cuvertura colorata, tot de matase 15-20 euro, un vas de tajine simplu cam 4-5 euro). Cum faci sa afli? Simplu - in prima zi te plimbi prin souk-uri fara bani, doar intreband ici, colo, unde vezi ceva ce-ti place, cat costa.

(tare-as vrea sa ne fi dat si noua cineva sfatul asta inainte de plecare, pentru ca dupa primele 2 ore in souk-uri eram ca niste gaini bete... si mai sarace, evident)

Regula cu 1/3-1/2 nu e valabila tot timpul. Uneori pretul cerut e de domeniul ridicolului. Un exemplu? La un magazin de bijuterii dintr-un sat berber, intreb cat costa 2 bratari (pitere galbene/albastre pe tinichea argintie, but still pretty). Negustorul se uita la mine si zice "75 de euro". Zambesc, zic "Multumesc" si dau sa plec. El - "bine, bine, give me your best price!". Ii raspund ca eu ii dau 5 euro. Ne certam putin si pana la urma platesc 10 euro pe cele 2 bratari + un colier dragut ;)

Conditia esentiala pentru reusita "targuielii" e sa fii oricand gata sa abandonezi produsul si sa pleci. Fa asta si in 9 cazuri din 10 vei auzi vocea vanzatorului rugandu-te sa te intorci, gata sa capituleze. (sa nu-ti faci probleme cum ca l-ai insela - iti promit, cel inselat esti oricum tot tu. Ei nu vor fi de acord niciodata sa vanda in pierdere ;)


Dupa ce obosesti sa te tot targuiesti, nu uita sa dai o raita si prin piata de alimente - e totat diferita de pietele noastre. Carute pline de menta (pentru atat-de-indragitul ceai de menta, alintat de localnici "berber whiskey"), munti de masline delicioase si atat de ieftine (1 euro/kg), lamai murate, gaini si iepuri isi astepata cuminti sfarsitul in custi, legume de toate soiurile, painici pudrate cu malai, proaspat scoase din cuptor - e un belsug de nedescris in piata!

























In concluzie, orice ai face - nu rata souk-urile! Dupa ce capeti putin exercitiu la arta "targuitului" e o experienta super-interesanta, uneori amuzanta si pe langa minunile din bagaj, o sa pleci de acolo cu o multime de amintiri.

luni, 22 august 2011

Budinca de Tapioca cu Zmeura

Pana sa continui povestea cu Marocul, sa va spun repejor de budinca de tapioca pe care am mesterit-o sambata pe post de desert.



First of all, n-am mai gatit/mancat niciodata tapioca pana acum, dar am tot auzit de ea - e bogata in fier si calciu si foarte populara in America de Sud. Cand am vazut-o intr-un raft de supermarket, am indesat-o rapid in cos, curioasa sa vad despre ce-i vorba.

Ajunsa acasa, am fiert perlele de tapioca in lapte aromat cu vanilie si indulcit cu miere pana a rezultatat o budinca parfumata si cremoasa (Merge la fel de bine si cu orez in loc de tapioca :). Combinata cu zmeura acrisoara, a fost delicioasa!


Ingrediente:
(pt. budinca de tapioca)
1 ceasca de perle de tapioca
3 cesti de lapte
5 linguri de miere
1 lingura de extract de vanilie

(pentru sosul de zmeura)

2 cesti de zmeura
3 linguri zeama de lamaie
3 linguri de zahar

Ingredientele pentru budinca se fierb timp de 20-30 de minute la foc mic-de-tot, pana ce perlele de tapioca devin translucide. In acelasi timp, zmeura + sucul de lamaie + zaharul se pun la boloborosit pe foc, pana scade taproape tot lichidul format si rezulta un sos gros si minunat.

Dupa ce se racoreste putin situatia, se toarna in pahare budinca, peste ea, sosul de zmeura si mot, peste toata treaba, se presara niste fistic tocat.


Sunt frumusele cat sa impresionezi audienta si usor de facut cat sa-ti iasa si daca ai 2 maini stangi in bucatarie! Si bune - cat sa te lingi pe degete cand ai terminat :D




duminică, 21 august 2011

One Year

Anul trecut pe vremea asta eram aici
 trecut asa repede, si ziua si anul, ca nu-mi vine sa cred. It was lovely - la fel ca el :) 
Sunt foarte, foarte norocoasa!

vineri, 19 august 2011

Maroc Ep. 2 - Despre Mancare

Pe scurt, pot sa va spun ca in Maroc se mananca bine! Bine de tot!


Mai pe lung, sunt multe de spus :) Asezati-va mai bine pe scaun - it's a looong post ahead!

Ziua incepea cu micul dejun servit pe terasa riadului. Avand in vedere ce haos e pe strazi dupa amiaza/seara, dimineata linistea e paradoxala. Se aude doar chemarea la rugaciune de la moscheea vecina. Clatite traditionale, care cumva se desfac intr-o multime de foi crocante, cu miere picurata deasupra, croissant cald, cafea tare si suc de portocale stors-proaspat - ce poate fi mai bun?


Speaking of, sucul de portocale proaspat stors e at its best in Maroc! Il gasesti peste tot, la tarabe vopsite vesel in (ce altceva?) portocaliu, e concentrat si rece si delicios! Si costa echivalentul a 1,5 ron/paharul!


Nu, nu ne-a fost frica sa-l bem - am bagat minunatie din asta la greu, pahar dupa pahar - face minuni la hidratare pe caldura aia! Daca ajungeti pe acolo, nu faceti, va rog, ca americanii/englezii pe care ii vedeam peste tot band doar cola cu paiul (probabil de frica holerei potentiale care ii astepta in paharul de suc)!

Noi am mancat de toate, de la tarabe, de la restaurante, din piata - it was all good si n-am avut nici o problema! De fapt, am suferit de un severe case of "happy belly" tot timpul cat am fost acolo :D


Noi am fost in Maroc in timpul Ramadanului - asta inseamna ca localnicii nu aveau voie sa manance/bea nimic (inclusiv apa!)  de la 3 dimineata pana la 7 30 seara! Cum or fi reusit saracii sa nu bea nimic la 40 de grade si totusi sa isi vada de treaba lor, nu-mi pot imagina! Cert e ca ziua nu prea gaseai de-ale gurii decat in restaurante mai turistice.

Seara insa, era cu totul alta poveste! Odata cu apusul soarelui, toata suflarea de marocani/turisti se indreapta spre piata centrala a Marrakechului, numita Jemaa el Fnaa. Pustie ziua, spre inserat piata prinde viata si se transforma intr-un furnicar in care se amesteca imblanzitori de serpi, dansatori, magicieni, turisti cu gura cascata, doamne marocane care te pandesc si sar pe tine sa-ti traga o henna frumoasa pe mana (true story - it happened to me :p), dentisti gata sa-ti scoata vreo masea buclucasa pe loc, si, mai ales,  muuuuuulte tarabe care vand toate minunatiile culinare ale Marocului!






Needless to say - aici ne-a petrecut 3 din cele 5 seri in Marrakech si tot n-am incercat tot ce era de incercat!

Cap de oaie fiert ore in sir in niste cazane imense, dezosat si servit cu un sos delicios - fraged si buuuun! (4 euro juma' de cap ;)

 
Ceaiul de menta - din partea casei, la fel si recuzita :p


Creveti inabusiti cu nitel usturoi si calamari crocanti, serviti cu sos iute si paine proaspata (3 euro fiecare)


Melci fierti cu chimion, cimbru si zeama de lamaie - lui Alex i-au placut mai mult, mie - mai putin! But they're fun to eat, asta cu siguranta! (1 euro/bolul mare ;)


O tocanita mi-nu-nata de ficat si alte treburi (nu stiu ce) - cert e ca era tare, tare buna, chiar daca arata cam dubios (tot 3 euro/portie)


Pastilla - un fel de placinta de pui/porumbel cu ceapa si condimente marocane, si, wait for it, servita cu zahar pudra si scortisoara deasupra! I didn't really get it - ar trebui sa fie aperitiv sau dersert? Again, lui Alex i-a placut

Carnati Merguez picanti, sardine perpelite pe gratar, pui intregi pudrati cu turmeric, taginuri, cuscusuri, atotprezenta supa harira, sandviciuri cu oua, creier prajit de miel, frigarui de toate felurile, ce sa mai - piata asta este un paradis unde ai cu ce sa-ti distrezi papilele gustative mult, mult timp!


Care-i papa traditionala in Maroc?
Pai, de neratat sunt tagine-urile, adica un fel de tocanite slow-cooked in vase de lut numite tot "tagine". Gasesti o multime de feluri - preferatele noastre au fost poulet aux citron (adica cu pui cu masline verzi si lamai murate)


Tagine de miel cu migadale si fructe uscate - un deliciu!


Tagine cu chiftele si ou


De incercat mai e si supa harira - supa traditionala, mancata pe post de mic dejun de seara, dupa inchierea zilei de post in timpul Ramadanului - cu naut, linte, orez, oua, miel si condimente:


Si, desigur, cous-cous-ul :D


Daca va simtiti aventurosi, puteti sa incercati khleah - un fel de  confit de carne de camila. Cu niste oua deasupra, e micul dejun perfect, parol!













Daca ajungeti in Maroc, neaparat, dar NEAPARAT, trebuie sa faceti o excursie pana la Essaouira - un orasel pe malul oceanului, la 200km de Marrakech, frumos din cale-afara, unde toate cele (de cumparat, I mean) sunt mai ieftine, si unde o sa mancati peste si fructe de mare proaspat scoase din balta, bune de nu-ti vine sa crezi!



It was my favourite day din toata excursia! Daca te-nvarti pe stradutele inguste, pline de comori colorate (si destul de ieftine) numai bune de indesat in bagaj si adus acasa si ai grija sa ajungi in port pe la 3, te-ai aranjat! La ora asta se intorc pescarii din larg, cu barcile pline de toate lighionele marine posibile.


N-ai de facut decat sa-ti alegi pestele/crevetii/calamarii/homarii care-ti fac cu ochiul si sa te duci la taraba vecina, unde oameni priceputi o sa ti le prepare pe gratar, stropite cu sare grunjoasa si zeama de lamaie! O sa fie cea mai buna masa ever - va promit!

Nici la restaurantele de langa port nu mananci mai rau, doar ca poate putin mai scump.

Noi ne-am porcit in toata regula (sau "pestit", mai bine zis) cu o portie de calamari, una de creveti, sardine la gratar si un lup de mare urias, copt in sare.


Toata distractia + sucuri si ceaiul de rigoare + bacsis = 40 de euro! Da' bun a mai fost, dom'ne!

Si, ca sa nu uit -  in Maroc am mancat cele mai bune masline ever - din alea negre si stafidite, din cele verzi, marinate cu ardei iute, rozalii si grasane - toate excelente (1 euro/kg)


Cam asta e cu mancarea din Maroc - e buna si multa si ieftina si plina de savoare si de culoare, exact ca si tara in sine -  un spectacol de cate nu te mai saturi!

Of, tare dor mi s-a facut!

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact