duminică, 31 iulie 2011

La Micii cei mai Cei

Oglinda, oglinjoara, unde-s cei mai buni mici din tara?

Pentru mine, raspunsul e unul singur: pe Dealul Negru, cam la jumatatea distantei intre Pitesti si Ramnicu-Valcea, dupa ce mergi vreo 20 de minute pe serpentine de-ti ajunge stomacul in gat, dai peste carciummile cu mici din Dedulesti, amplasate strategic pe marginea drumului.

Si, la oricare dintre ele ai intra ca sa-ti potolesti pofta de mici, n-ai cum sa dai gres! Mici ca aici n-am mancat niciodata! Asa mari si suculenti si deliciosi! Parca si mustarul ala ordinar din sticla de plastic sau painea alba cu care ti-i servesc sunt mai bune ca oriunde altundeva.

E posibil sa fiu subiectiva, avand in vedere ca oprim aici de cand ma stiu, in drum spre bunicii din Tg-Jiu si ca e foarte probabil ca aici sa fi mancat primul meu mic ever. Totusi, mai toti oamenii cu care am vorbit (cunoscatori intr-ale micilor, nu amatori, asa ca mine), au fost de acord ca mici ca la Dedulesti, nicaieri nu mai gasesti (dupa vorba cantecului :p)








Of of, mai mai! Tare-as mai vrea unul!

Voi ce ziceti? Zic bine? Stiti voi mici mai buni prin alte locuri?

vineri, 29 iulie 2011

Briose cu Morcovi, Bacon si Tarhon

V-am mai spus ca iubesc tarhonul? Well, I do. Profit de orice scuza de a-l folosi. Daca ceva e cu tarhon, I'm hooked! Asa ca mi-am zis ca niste briose cu morcovi + cheddar + bacon + tarhon trebuie sa pice la marele fix. And I was soooo right! 


Ingrediente (pentru 12 briose)

  • 4 morcovi rasi
  • 3 oua
  • 100ml lapte
  • 100ml ulei de floarea soarelui
  • 200g faina
  • 100g branza cheddar rasa (dar merge si cascaval)
  • 100g bacon taiat marunt si rumenit
  • 1 legatura mica de tarhon, tocat marunt
  • 1 lingurita bicarbonat de sodiu
  • sare si piper proaspat macinat

Toate ingredientele se amesteca intr-un bol mare si apoi compozitia se toarna in tava de briose (sau intr-o tava dreptunghiulara, pentru varianta extra-speedy). Briosele se coc la 180 grade vreo 20 de minute, pana li se ridica motzul si se fac aurii si frumoase (faceti testul cu scobitoarea to make sure).

 Pam-pam!


 Asta-i tot! Inchei repede povestea, ca m-asteapta briosele calde!

joi, 28 iulie 2011

Dovlecei Rotunzi Umpluti

Ce vad ieri in Piata 1 Mai? (in care intrasem grabita, in cautare de tarhon pentru briosele planuite, cu morcov, cheddar si bacon - recipe coming soon :) Pai, nimic altceva decat o frumusete de dovlecei rotunzi, micuti si simpatici, care cereau sa vina cu mine acasa si sa fie umpluti. Zis si facut!

Nu i-am umplut cu carne - e prea cald pentru asta, ci cu un amestec de cus-cus, legume rumenite (pe principiul daca o mancare n-are ceapa, usturoi si ardei iute, why even bother?), nuci tocate (pentru textura) si cimbru (pentru ca dovleceii n-au farmec fara cimbru, clar!).

Partea frumoasa insa, e ca puteti adapta umplutura dupa pofta inimii - puteti sa inlocuiti cus-cus-ul cu orez, puteti adauga ciuperci tocate sau chiar carne, daca va ghidati dupa principiul "cea mai buna leguma e porcul ;)

Inapoi la dovlecei: i-am spalat, ... i-am pieptanat, funda rosie le-am pus... Well, nu, dar mai tineti minte poezia aia de cand eram mici? Dupa ce i-am spalat, le-am scobit cu o lingurita miezul:

Si apoi am pregatit umplutura: am calit 2 cepe verzi, 3 catei de usturoi, un varf de ardei iute si frunzulite de la o legatura mica de cimbru in 2 linguri de ulei de masline extravirgin timp de 4-5 minute, pana ceapa a devenit sticloasa.

Apoi am adaugat miezul dovleceilor maruntit bine, si am lasat pe foc pana ce a scazut lichidul lasat de dovlecei.

Separat, am pregatit cus-cus-ul: am turnat peste 5 linguri de cus-cus, apa clocotita, cat sa ii acopere cu 1 deget, am acoperit bolul cu o farfuriuta si l-am lasat sa se umfle-n pene timp de 5 minute.

Am amestecat cus-cus-ul cu dovleceii din tigaie + o mana de nuci tocate marunt, am potrivit de sare si piper, si am umplut dovleceii cu amestecul asta:


I-am pus intr-o tava, impreuna cu 1 ceasca de apa rece, i-am botezat pe fiecare in parte cu cate o lingura de ulei de masline extravirgin si i-am bagat la cuptor, la 180 grade timp de 45-50 de minute, pana cand s-au rumenit frumos.


Ar fi mers de minune cu o salata simpla, dar noi i-am mancat simpli si au fost minunati! Aromati, dar light si perfecti!

I'm in love with them!

miercuri, 27 iulie 2011

Pepe-nada

Cred ca tocmai am descoperit bautura perfecta de vara:
Pepe-nada, adica o incrucisare extra-fericita intre pepene rosu (cam 4 felii babane) + suc de lamaie (2-3 lamai sau limes) + 200ml apa minerala + 3-4 linguri de zahar brun, toate blitzuite in blender pana le ia ameteala si servite cu gheta, felii de lamaie si menta :D

(din cantitatile astea ies 4 pahare, asa ca feel free sa le dublati/triplati - va garantez ca you'll want more)


Pentru varianta grown-up, picurati si niste vodka si o sa fiti niste oameni fericiti :D

luni, 25 iulie 2011

Rulada de Bezea cu Zmeura

Adica un fel de surioara mai mica a Pavlovei, dar cum combinatia este atat de minunata, nu ne supara deloc repetitiile :D

Ideea mi-a venit dupa ce Mazi m-a provocat sa fac ceva asemanator. Spre rusinea mea insa, n-am apucat sa o servesc si pe ea cu produsul finit, pentru ca cineva mancacios peste masura (read "Alex"), mi-a devorat opera in intregime, in one sitting :p

So Mazi, promit sa make amends si sa mai fac inca una, just for you!  

Treaba s-a intamplat in felul urmator:

Pentru blatul de bezea, am batut spuma 4 albuse + un praf de sare pana s-au imbatosat bine. Mai departe, am adaugat 200g zahar pudra, lingura cu lingura. La sfarsit rezulta un amestec lucios si tare, pe care l-am asezat (in forma de dreptunghi ;) intr-o tava larga, tapetata cu hartie de copt si l-am copt la 150grade timp de 15-20 de minute.

Apoi am rasturnat mega-bezeaua pe o hartie de copt noua si am jupuit-o pe cea veche cu mare grija.

Reteta initiala era cu frisca, dar cum aveam la dispozitie 4 galbenusuri singuratice si triste, m-am gandit sa le ofer o soarta mai buna si sa le transform intr-un lemon curd numai bun de umplut rulada. Plus ca, e lucru bine stiut, lamaie + zmeura = ceva bun :D

 Asa ca din galbenusurile ramase + 150g zahar + 70g unt (taiat cubulete) + coaja si sucul de la 2 lamai, am facut rapid un lemon curd care sa se infrateasca cu bezeaua.

Intai am batut bine galbenusurile cu zaharul si apoi am transferat toate ingredientele intr-o craticioara, la foc mic. Am amestecat (cu multa, multa rabdare) pana ce amestecul a inceput sa se ingroase si sa faca bulbuci pe margine si am stins focul (moment in care crema ar trebui sa aiba consistenta unei smantani groase ;)


Ideea de baza a acestei rulade e ca trebuie sa aveti grija atunci cand o asamblati ca si bezeaua si lemon-curdul sa se fi racit bine. Daca le "impreunati" atunci cand sunt calde, totul o sa se inmoaie si o sa rezulte a big (but very yummy) mess ;)

So, cand si bezeaua si crema s-au racorit bine, am intins lemon-curd-ul intr-un strat uniform peste bezea, lasand la una din laturile scurte cam 4 cm liberi. Am presarat deasupra zmeura si am rulat toata afacerea inspre latura scurta cu cei 4 cm liberi.



And that was that!

Ultimul sfat: grabiti-va si mancati-o repede, pana nu se inmoaie bezeaua! ...Desi, daca semanati cat de putin cu noi,  sa o dati gata una-doua! E irezistibila!


Cu atat mai bine, avem motiv sa mai facem una :D Next on my list - cu afine ;)

joi, 21 iulie 2011

Gazpacho

Pana acum 3 zile, nu mai facusem niciodata Gazpacho, dar de atunci si pana acum m-am convins ca e mancarea perfecta de vara! Really - e usor si sanatos si plin de vitamine, satios, dar nu prea tare, cat sa te moleseasca, se face in 2 timpi si 3 miscari si nici macar nu e nevoie sa deschizi aragazul.


Exact ce trebuie pe canicula asta, nu credeti?

Prima data am facut in felul urmator: am aruncat in blender 8 rosii decojite, 2 castraveti micuti, 2 catei de usturoi, 1/2 ceapa rosie,  un ardei galben, un varf de ardei iute, o felie de pepene galben, 3 felii de paine inmuiate in apa rece si vreo 4 linguri de ulei de masline extravirgin + sare si piper proaspat macinat, ofc :)

Le-am blitzuit pe toate 1 minut si gata supa :D

I hate baby-food, asa ca pentru putina textura am tocat marunt 1/2 de ceapa rosie si cateva fasii de ardei si de castravete si le-am presarat deasupra.






Ta-Daaa:



Zilele urmatoare am cochetat indelung cu my new favorite thing, gazpacho-ul: am incercat varianta cu pepene rosu/cu mango/cu ou fiert tocat deasupra - toate delicioase si la fel de simple. Posibilitatile sunt nenumarate si rezultatul e minunat orice-ai face!

miercuri, 20 iulie 2011

Electrolux Garden Party @ Club Cortina

Despre prima tura la Electrolux Cooking Party de la Club Cortina v-am povestit aici. Mi s-a parut, inca de atunci, foarte cool ideea lor: sa aduca impreuna food-bloggerii de pe plan mioritic in jurul unei mese imbelsugate, stropita de ras si povesti-foodie si vin bun. Asa ca va dati seama cat de incantata am fost cand am primit invitatia celor de la Electrolux la un mega-super-bbq-party la Cortina, care sa reuneasca toata crema culinaro-blogosferei la un singur loc.


S-a intamplat miercurea trecuta si a fost a gourmet-party at its best! Cum altfel sa fie, cand aduni atatia foodies cu acte in regula si ii pui sa pregatesca fiecare ce stiu ei mai bine? Daca adaugam settingul superb de la Cortina, ospitalitatea celor de la Elctrolux si Gollin Harris, piscina din dotare (ATAT de tentanta - pacat ca am uitat costumul de baie acasa :(( ), vinul si berea, esentiale pentru rehidratare - devine evidenta reteta perfecta pentru o seara superba :D

Ne-am reintalnit cu prieteni dragi, am cunoscut oameni noi, din spatele unor bloguri pe care le urmaresc aproape zilnic, si am pus de un mega-barbecue, cu ajutorul fetelor (neobosite, dragele de ele :*) de la Golin Harris.


Cand ne-am asezat cu totii la masa si am realizat cata mancare avem de dovedit, nu mi-a venit sa cred - semana cu bufeturile de all inclusive care ma ingrozesc pe mine, cu atat de multa mancare, atat de variata si apetisanta, incat niciodata nu ma pot opri din mancat si la sfarsit ajung sa ma rostogolesc de la masa ca o minge :p

Meniul a aratat asa: eu - porumb copt si  niste baghete umplute cu  mozzarella si unt aromat cu cimbru, usturoi si busuioc, Mazi - frigarui de porc "marinat in toate cele" si cus cus cu verdeturi si rosii cherry, Cookie - burgeri deliciosi de curcan,  Bucatar sub acoperire – salata coleslaw, Dulcegarii culinare – un somon minunat cu sos de iaurt, Placeri simple – vinete la gratar cu salata de rosii, masline si branza + piept de pui cu salata greceasca + baghete cu usturoi si patrunjel, Gurmandino – souvlaki si salsa de legume coapte pe gratar, Blog Culinar – porc teriyaki, Raftul bunicii – cartofi Hasselback, Retete de suflet – niste cartofi yumm cu seminte si salata tzatziki, Retete-istete – ciuperci la gratar. 

A fost o seara extrem de frumoasa - dovada clara fiind faptul ca nu ne mai dadeam dusi :p

In concluzie, sarumana-pentru-masa si  va multumesc mult pentru invitatie! Sper sa repetam figura cat mai curand!

luni, 18 iulie 2011

Porc Crocant + Salata de Fasole Verde

Nu-i vorba ca nu mai putem de cald! Nici ca in weelendul asta am mancat mai ceva ca la balamuc, de mi-e frica ca pana plecam in concediu nu o sa mai incapa nici o haina! Vorba era ca am cumparat din piata o frumusete de fasole verde, frageda si subtirica-ca-trasa-prin-inel si azi i-am venit de hac cu mare succes si pofta!



Treaba s-a intamplat in felul urmator:

Porcul, sarat si piperat bine (pentru 2 persoane flamande - cam 500g de fleica taiata fasii ;) l-am rumenit bine  intr-o tigaie, la foc mediu. Cand a atins nivelul perfect de rumeneala, am stins focul si am stors peste el o putin suc de portocale si l-am stropit cu cateva picaturi de sos de soia .


Salata de fasole =  500g fasole verde curatata si clocotita timp de 4-5 minute (depinde cat de subtire/tanara e - cu cat mai anorexica, cu atat mai bine :D) si un dressing rapid, dar cu super-schepsis: 3 linguri de ulei de masline +1 ceapa rosie feliata subtire + sucul si coaja de la o portocala + 2 linguri de otet balsamic + sare & piper proaspat macinat.


Am amestecat salata cu dressingul intr-un bol mare, am presatat deasupra 2 linguri de fulgi de migdale si gata! N-a mai ramas decat sa asez salata pe farfurie cu niste porc deasupra si inca putina coaja de portocala on top of that & there you have it!

Ne-am porcit cu mare pofta si fara nici o remuscare, ca tare era bun totul! 

joi, 14 iulie 2011

Salata de Rosii in Paine

E asa simpatica salata asta - nici nu-ti vine s-o mananci la inceput. But boy-oh-boy, si cand incepi partea cu mancatul, cu mare greutate te mai opresti - rosiile sunt racoritoate si dulci-acrisoare, painea e crocanta pe dinafara si pe dinauntru - imbibata de tot sucul delicios scurs din rosii. This is good stuff, va promit!


Cum se face minunatia? Cem mai bine e sa faci rost de rosii "adevarate" din piata, sau si mai bine, de la o bunica/matusa/vecina din gradina. Daca poti, incearca sa folosesti mai multe tipuri de rosii: galbene, cele inima-de-bou, cherry - cu cat sunt mai multe feluri cu atat aromele vor fi mai extraordinare :)


Well, rosiile se spala, se taie felii, se pun intr-un bol si se boteaza cu un dressing facut din 4 linguri de ulei de masline extravirgin si 2 linguri de otet balsamic + sare si piper proaspat macinat. Peste ele se arunca frunze de busuioc rupte si apoi se uita de ele putin, ca sa aiba timp sa-si lase sucul delicios.

Intre timp, se ia una-bucata paine rotunda (din aia cu coaja crocanta, pe care abia te abtii sa n-o mananci in drumul spre casa - eu una recunosc ca rareori resesc sa ma abtin :p) si i se taie un capacel in partea de sus.
Se scobeste miezul cat sa ramai cu un castrun din coaja de paine, numai bun de servit salata :)

Miezul nu se arunca (d'oh), ci se rupe in bucatele mici, se preasra cu sare si piper si cativa stropi de ulei de masline + un catel de usturoi tocat marunt de tot, si se rumeneste la cuptor pana devine crocant si auriu (3-4 minute, adica).

Tot ce mai ramane de facut e sa amesteci rosiile cu miezul crocant si sa umpli painea cu amestecul asta. Ca sa devina totul really juicy & yumm, cel mai bine e sa te abtii macar o ora si sa lasi painea-salata sa se odihneasca la frigider, ca sa se scurga toate sucurile minunate in coaja de paine si sa devina really perfect :D


Aaaahh...


Chiar e really perfect, zau asa! Va las - ma asteapta salata :D

luni, 11 iulie 2011

Ceva Simplu...

E fascinant cum, cu toate delicatesele care exista in lumea larga, uneori cea mai ademenitoare priveliste de pe-o farfurie mi se pare asta:


Niste cartofiori noi, fierti 5-6 minute in apa sarata, tavaliti bine prin cimbru proaspat si apoi copti in 2 linguri de untura de gasca, pana se fac crocanti si aurii la suprafata si mooooi inauntru... Ce poate fi mai bun, serios acum?

Mai ales daca-i mananci cu un sos de iaurt cu usturoi si niste extra-cimbru - that's perfection, right there!


 

vineri, 8 iulie 2011

La Bonne Bouche - Culmea Nesimtirii

In seara asta, Alex a vrut sa-mi faca o surpriza si sa ma scoata la restaurant. A facut rezervare ieri la Bonne Bouche - 2 persoane la ora 7.

Asa ca in seara asta mi-am pus rochia cea noua si frumoasa pe mine, si am pornit spre centrul vechi. Ajungem in fata restaurantului: terasa cu vreo 8 mese, din care doar 3 ocupate, iar la intrare 3 chelneri care au fost extrem de eficienti in a ne ignora. Dupa cateva minute de asteptat in zadar, Alex se duce la unul din ei si ii spune ca avem o rezervare pentru 2 persoane, la ora 7.

Chelnerul raspunde, pe un ton grav, ca "pentru noi, are o masa inauntru". Deduc din asta ca nu aratam suficient de prezentabili ca sa ne permita sa stam la terasa (goala), dar zic sa trec peste, si il urmam pe jun inauntru. Aici - o masa ocupata, in rest - gol. Chenerul se indreapta tacticos spre cea mai proasta masa din restaurant - fix in mijloc, cat sa se impiedice toti de tine, o masa meschina cu latura de max 50 cm, perfecta parca pentru un copil pedepsit, in loc sa-l pui sa stea pe coji de nuci, la colt. Repet, restaurantul GOL, si noi aveam, totusi, rezervare.

 (sursa: http://www.wall-street.ro/)

Raman in picioare cateva minute langa masa cea meschina, uitandu-ma la toate mesele goale din jur. O chelnerita din apropiere se uita la noi cu un amestec de dispret si indiferenta. o intreb daca nu putem, totusi, sa stam la alta masa. Raspunsul "Nu - toate sunt rezervate!" Nu stiu pentru cine sunt rezervate  sau ce au in plus celelalte rezervari, fata de a noastra ?!

Nu imi dau seama de ce multi patroni romani nu pot sa inteleaga un adevar simplu: e ok sa ai un restaurant cu preturi mari, insa trebuie sa indeplinesti 2 conditii esentiale:

-mancarea sa fie extrem de buna
-serviciul sa fie ireprosabil

De ce si-ar cheltui cineva banii ca sa fie umilit de un chelner fara maniere? Am plecat - mi-ar fi scarba sa ajut sa prospere un asemenea stabiliment. Oricum, ce farmec mai poate avea mancarea, oricat de buna, dupa ce ai fost facut sa te simti ca un * ?

Fabio's Pollo alla Cacciatora & Pecorino Polenta


Am descoperit de vreo 2 luni Top Chef - un show unde bucatari profesionisti din US trec prin tot felul de probe culinare mai mult sau mai putin traznite, pentru titlul de Top Chef si o caruta de bani on the side.

Am devenit fani de prima mana - nu e doar super interesant si educativ, dar si foarte entertaining. Anyway - dintre toti concurentii, slabiciunea mea e Fabio (sezonul 5 si 8), un italian cu limba dulce, super haios si super talentat. Acum 2 seri l-am vazut pregatind un pui alla cacciatora cum facea bunica lui din Italia cand era mic si m-am hotarat pe loc ca trebuie sa fac si eu. Repede!


Reteta lui Fabio zice asa:

Ingrediente: 
  • 4 pulpe de pui taiate in jumatati (adica ciocanel si partea de sus), putina faina, sare & piper
  • 1 ceapa medie, tocata marunt, 3 catei de usturoi zdrobiti, 1 ardei gras taiat cubulete, 3 morcovi feliati subtire, 150 ml vin alb sec
  • o mana de masline fara samburi, 2 linguri de capere, coditele de la 1 legatura de patrunjel, tocate marunt, oregano uscat si fulgi de ardei iute, 200ml supa de pui
  • 8 rosii babane, decojite si taiate cubulete :)

Intai si-ntai, sareaza si pipereaza puiul, pudreaza-l cu putina faina si prajeste-l intr-o cratita incapatoare (cu peretii cat mai grosi) in 3 linguri de ulei de masline, pana devine auriu si frumusel (cam 3-4 minute pe fiecare parte).

Scoate puiul pe o farfurie, si in acelasi ulei, caleste la foc mic ceapa, ardeiul, usturoiul si morcovii. Dupa 5-6 minute, cand ceapa devine translucida, toarna peste vinul si lasa totul sa dea cateva clocote si sa se imbete bine :)

Apoi adauga restul ingredientelor + puiul, amesteca si acopera cu un capac. Lasa toata treaba sa fiarba la foc mic juma' de ora, pe aragaz,. Apoi transfera minunatia in cuptorul incins, la 180 grade (fara capac, de data asta) si mai las-o sa bolboroseasca si sa-si concentreze all the goodness timp de o ora.

Tip: daca aveti o coaja de parmezan ramasa prin frigider, aruncati-o si pe ea in cratita si isi va da o aroma incredibila sosului :)

Cu 10 minute inainte de deznodamantul fericit, pregateste polenta:

Polenta e un fel de mamaliga italiana mai moale, deosebirea fiind ca in loc sa fierbi malaiul in apa, il vei fierbe intr-un amestec de lapte si supa de legune sau pui (jumi-juma) + 4-5 linguri de ulei de masline extravirgin. Cand e aproape gata, adauga parmezan ras (cu generozitate, ca aici e tot spilul!), sare si piper proaspat macinat - si there you have it - polenta!


Ce-a iesit a fost ceva extraordinar! De mult timp, n-am mai gatit ceva care sa ma dea asa pe spate - aromele sunt incredibile, concentrate si delicioase, carnea cade de pe os, iar sosul in combinatie cu polenta cremoasa si parmezanoasa e ceva de vis! Ca sa intelegeti cat de bun a fost, va spun ca prima data nici n-am apucat sa fac poze - pofta era prea mare :))


Noroc ca a mai ramas si pentru a 2-a zi (cand a fost si mai bun) - asa ca am apucat sa trag si-n poze capodopera!



Grazie, Fabio :D

joi, 7 iulie 2011

Tarta cu Ciocolata si Zmeura


Nu mi-a placut niciodata matematica - e prea riguroasa si exacta si nu lasa loc imaginatiei. Probabil de asta nu imi plac nici deserturile alea exacte, de cofetarie, unde trebuie sa masori totul. Eu in bucatarie ma ghidez, in general, dupa principiul "arunca chestii laolalta, gusta, mai adauga cate ceva et voila - papa bun!"


Si tarta asta decadenta este exemplul perfect ca deserturile nu trebuie sa fie complicate ca sa te faca sa te lingi pe degete. Pe cat de simplu e de facut, pe atat e de densa si bogata si delicioasa - un fel de "pacat" culinar :p


Blatul e de cheesecake, numai ca pentru a fi in ton cu tema "ciocolatoasa", am folosit Oreos (250g), maruntiti in robot si amestecati cu 80g de unt topit si 2 linguri de lapte. Am intins maglavaisul in tava de tarta unsa cu unt si l-am copt timp de 15 minute la 180 grade.

In timpul asta am turnat intr-o craticioara 200ml smantana lichida si am adus-o la punctul de fierbere. Am adaugat peste 200g ciocolata amaruie, rupta in bucati, 3 linguri de zahar, 1 lingurita de extract de vanilie si 50ml de whiskey (pentru ca orice desert e mai bun cu puuutin alcool in el, non?). Am mai lasat smantana pe foc mic, amestecand in continuu, inca 4-5 minute, pana ce toata ciocolata s-a topit.

Am turnat ciocolata topita peste blat si am bagat tarta la frigider, unde e musai sa se odihneasca macar 3-4 ore, ca sa se intareasca bine ciocolatoshenia. Inainte sa o tai, am presarat desupra zmeura si asta a fost tot! Ziceti ca nu e cel mai simplu desert ever!


In incheiere, un avertisment: e foooarte greu sa te opresti la o singura felie!


Dar pe de alta parte - ce-i bun si lui Dumnezeu ii place, nu?


Amin!

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact