luni, 31 ianuarie 2011

Top 3 Cele Mai Controversate "Delicatese"

Ideea pentru postul asta mi-a venit acum cateva zile, cand am citit un articol care descria pe larg si fara multe menajamente felul in care este obtinut foie-gras-ul. Numiti-ma ignoranta, dar pana acum nu mi-am pus intrebarea "De unde vine bunatatea asta pe care o iubesc?" Da, auzisem termemul de "force-fed" dar nu am cercetat mai amanuntit (probabil pentru ca intuiam ca odata de o sa alfu exact despre ce e vorba nu o sa mai pot manca foie gras si incercam sa aman momentul - well, s-a intamplat. Pentru mine foie gras e off the table de acum :( )

Asa - as putea zice multe despre subiectul asta, dar o sa ma rezum la 3 idei ca sa nu va plictisesc/ingretzoshez prea tare.

Locul 3 - Aripioare de Rechin


Materia prima pentru mult-apreciata supa de aripioare de rechin (Shark Fin Soup), care e la mare, mare cautare in Asia, in special in China.


Cum se procedeaza? Pai, rechinii sunt prinsi, li se taie aripioarele si sunt eliberati inapoi in mare vii, unde ii asteapta o moarte inceata si cruda - cei mai multi sunt apoi mancati de alti pesti, altii se ineaca sau pur si simplu mor de foame, din cauza ca fara aripioare nu mai pot inota.


Ultimele statistici arata ca in jur de 38 de milioane de rechini au soarta asta anual.


Locul 2 - Foie Gras


Ca e absolut divin, nu contest - este! Dar cum anume ajunge minunatia asta in farfuria noastra? Pai, atunci cand gastele sau ratele norocose implinesc 6 saptamani, sunt inchise in custi, si treptat, incep sa fie hranite cu cantitati tot mai mari de mancare. Mancarea le e pusa la dispozitie doar pentru perioade scurte, astfel incat pasarile sa dea iama-n ea cat mai viguros si sa manance cat mai repede - asta pentru a li se largi esofagul (etapa pregatitoare, you see?)


Peste inca cateva saptamani incepe distractia: pasarile sunt mutate in niste custi si mai mici, cam de 20cm latime, si atat de scunde incat nici sa nu se poate ridica in picioare. Doar capul le iese afara printr-o deschizatura.


Acum incepe faza de "force-feeding", realizata prin gavaj. Cum? un furtun lung de 20-30cm e introdus de mai multe ori pe zi in esofagul pasarii, si cu ajutorul lui pasarea e hranita. Cat? 2kg de hrana la fiecare 3 ore! Cat timp? In ultimele 12-18 zile, inainte de a fi taiate.  Scopul? Sa li se mareasca ficatul - ceea ce numim in termeni medicali "steatoza" - celule ficatului se umplu cu vezicule de grasime. Yumm, nu?



Locul 1 - Ortolan


Ortolanul este o pasarica foarte simpatica, si, dupa parerea francezilor, o delicatesa rara. A devenit si mai faimos dupa ce François Mitterrand a mancat unul la ultima sa masa.
Cum se pregateste? Pai, ortolanul (care e cam de marimea degetului mare) e prins si orbit. Apoi este hranit cu cantitati imense demancare pana creste in proportii de 3-4ori. Finalul apoteotic - este inecat in Armagnac si rumenit la cuptor.
Cum se mananca?Partea cu mancatul este putin la fel de importanta, si are iz de ritual. Mesenii isi acopera capul cu un servet (ca sa nu se risipeasca aromele in aer, desi unii zic ca e pentru a se ascunde de Dumnezeu)...


...baga pasarea in gura, mai putin capul care ramane afara, si musca. Finalul mirific e cand musti din plamani si stomac si tot coniacul delicios ti se revarsa in gura.


N-am scris postul asta ca sa va dezgust. Doar ca sa ma intreb si sa va intreb - daca e delicios/magnific/rar/scump se justifica orice? Justifica grotescul? Oroarea?

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Rasfat de Weekend


Sa te trezesti la o ora lenesa sambata dimineata, sa iti zambeasca dulce fat-frumos langa tine, sa bei o cafea fierbinte si sa te alinti cu un mic-dejun porcos pe canapea, in fata televizorului - I call that pure bliss. Asa a fost in dimineata asta si asa imi doresc sa fie toate diminetile noastre... si ale voastre:


4 felii de paine puse in tava unsa cu unt, feliute de ciuperci si rosii cherry, ceva porceala - niste carnati stingheri + cateva feliute de bacon de casa aruncate alaturi, 4 oua sparte peste + cateva frunzulite de busuioc si un bulgaras de mozarella deasupra - toate astea se imprietenesc in cuptor 10-15 minute - asta e tot!


Leneveala placuta si voua, si un weekend frumos ♥


vineri, 28 ianuarie 2011

Pui cu Masline si Lamaie

Puiul marocan de care va spuneam ieri - l-am vazut intr-un numar de Good Food si, cum suna tare bine, am zis ca e musai sa-l incerc.


E copt incetisor la cuptor, cu vin si lamaie, ceapa si usturoi din ala bun, in coaja (yum) si devine foarte, foarte fraged, cu pielea crocanta si delicioasa. Unde mai pui ca practic se face singur - tot ce trebuie sa faci e sa arunci ingredientele in tava si sa pornesti cuptorul :p O sa repet cat de curand experienta :D


The cast of characters:

- 8 puple de pui (doar partea de sus)
- 2 cepe rosii, taiate in sferturi
- 6-7 catei de usturoi nedecojiti
- o lamaie
- 200g masline verzi, fara samburi
- 200ml vin alb
- patrunjel tocat
- sare, piper, ulei de malsine

Am uns puiul cu un pic de ulei de masline, l-am sarat si piperat si l-am pus in tava impreuna cu ceapa taiata in sferturi, cateii de usturoiu nedecojiti, lamaia taiata feliute si vin. Am presarat un pic de patrunjel pe deasupra, am acopit tava cu folie de aluminiu si am bagat-o la cuptor, la foc mic, timp de vreo 30 minute.


Dupa o jumatate de ora, am scos folia, si l-am bagat inapoi la cuptor, sa se rumeneasca bine de tot  ;)
In timpul asta am scos samburii maslinelor (Mazi's tip) - adica le-am pocnit cu fundul unei cani bine de tot, si that was it - samburii au iesit foarte usor. Am presarat si maslinele peste pui si am mai lasat inca 15 minute la cuptor. Asta a fost tot :D Simplu, nu?
And then we had perfection - pui crocant, usor lipicios, usor acrisor - merge la fix cu un pic de cus-cus alaturi, ba chiar si cu o salata, si, desigur, cu niste prieteni buni :D

joi, 27 ianuarie 2011

Morrocan Night - Versiunea Light

Aseara am facut morrocan-inspired dinner cu Mazi & Iv. Pentru ca Mazi e foarte, foarte cuminte si mananca (inca) light & healthy (om care isi respecta rezolutiile de an nou, nu ca mine :p) a trebuit sa ma gandesc la chestii cat mai usurele si sarace in calorii. Pana la urma I came up with this:


  • Pui copt incet cu lamaie si masline
  • Somon la cuptor, cu ardei si rosii cherry
  • Cus Cus
  • Salata de portocale cu miere si harisa
(recipes coming up)



Am vorbit vrute si nevrute, ne-am uitat la poze.. unele compromitatoare, altele nu :p, am povestit aventuri de vacanta si am planuit vacante viitoare.


All in all - a great night, care s-a terminat cu o competitie foooarte incinsa de atletism (Traiasca Xbox Kinect!) pentru care le cerem scuze vecinilor :)) si in urma careia Alex a fost incoronat The King Of Lazy-Ass Track&Field!

miercuri, 26 ianuarie 2011

Tarte Portugheze cu Portocale si Caramel

Inca de inainte de a se intoarce, Aga mi-a zis ca asta vrea sa-i pregatesc cand ne revedem. Ca le-a vazut intr-un episod din "Jamie's 30 Minutes Meals" si ca pofteste la ele de atunci. Asa ca, normal, cu ele am incheiat cina de aseara. Au avut dreptate - si Aga si Jamie: tartele astea sunt delicioase!


Se fac foarte, foarte repede si sunt surprinzator de yummy pentru un desert asa rapid.

Va trebuie un pachet de aluat de foietaj din care taiati o fasie de 10 cm pe care o pudrati  cu scortisoara, o rulati intr-un sul si sulul il taiati in 6 segmente egale.



Aplatizati cu degetele fiecare segment si asezati-l in forma de muffins. (de aici va ies 6 tarte)


Coaceti la 180g timp de 10 minute, si in timpul asta pregatiti crema: 2 oua + 100ml smantana lichida + 3 linguri cu zahar + coaja de la o portocala. Dupa 10 minute, scoateti tava din cuptor si turnati in fiecare shell de tarta cate 2 linguri din compozitia de oua & smantana. Mai coaceti inca vreo 10 minute, pana se intareste crema.

Ultimul pas e sa pregatiti caramelul: 4 linguri de zahar + sucul de la 1/2 portocala. Fierbeti (cu mare, mare grija) cateva minute, pana s-a topit tot zaharul si face bulbuci ;)

Scoateti tartele din cuptor, asezati-le pe o farfurie si turnati peste fiecare 1-2 linguri de caramel. Lasati-le sa se raceasca un pic inainte sa le devorati!



PS: cam asa a aratat the spread:

(humus, falafel, salata de ceapa rosie & patrunjel, kebab-uri, pide cu spanac si feta, inca niste salata :)) )


...Deci va dati seama ca daca dupa atata mancare am mai avut loc si pentru desert, inseamna ca tartele astea sunt really special!

marți, 25 ianuarie 2011

Pranz pentru Aga

My long lost friend, care s-a preumblat prin Suedia de vreo 6 luni incoace si care e un fel de "fiica risipitoare" a grupului nostru, is finally home, si azi e all day-cooking pentru ea. Welcome home, sweetie >:D<


Episodul 1 (sau mai bine zis "prologul"): easy brunch

Stay tuned - episodul viitor e cu pide si falafel si humus si alte turcoshenii :D

luni, 24 ianuarie 2011

Cheesecake cu Ciocolata Alba si Zmeura

Creatia nr. 2 de ieri (pe langa kebab) - am fost extra-harnica ieri... ce altceva sa faci cand esti inzapezit si plictisit si in desperate need of some sugar?  ;) Pai, desigur - o prajitura (+ it keeps ze man happy :p)


Deci, cum va spuneam - cheesecake! E cheesecake din ala care nu se coace, ci doar se asteapta rabdator langa el vreo 4 ore (minim) sa se raceasca. Da' si cand e gata - miam-miam, o sa va para bine ca ati asteptat! Partea cu asteptatul e cea mai grea - gatitul propriu-zis e o nimica toata:


Se snopesc in bataie cu facaletul 200g de biscuti si se amesteca cu 50g de unt topit. Se amesteca bine si se intinde maglavaisul in tava de tort. Se da un pic la rece si in timpul asta se topesc 100g de ciocolata alba la foc mic.

Dupa ce se racoreste un pic ciocolata, se mixeaza impreuna cu 200g de cream cheese (tip Philadelphia), 300g de branza de vaci si 100g zahar pudra. Apoi se adauga si vreo 100g de zmeura (congelata in cazul meu), se amesteca vag si se toarna peste blatul de biscuiti.


Asta-i tot. Bagati la frigider si asteptati rabdatori macar 4 ore sa se intareasca.


Enjoy.. I know we did :D



duminică, 23 ianuarie 2011

The Ultimate Kebab


Mi-am propus sa-l fac de cand am vazut episodul din "Jamie at Home" in care Jamie pregateste miel. Odata ce am gasit si carne de miel tocata la Auchan - asta a fost! Kebab day was finally here :D


E super-usor de facut - am amestecat 400g carne tocata de miel cu cate o lingurita de: boia de ardei iute, sumac, chimion + cateva firicele de cimbru, am potrivit de sare si piper, si am adaugat si o mana de fistic tocat marunt. Am format kebab-urile si le-am lasat 30 de minute la rece ;)


Apoi le-am perpelit pe gratar (cam 4 minute pe fiecare parte), si, in timpul asta, am pregatit un bol cu frunze de salata amestecate, tavalite printr-un pic de ulei de masline extravirgin, si un bol in care am pus frunzulitele de la o legatura de patrunjel si o ceapa rosie taiata feliute subtiri + zeama de la 1/2 lamaie si niste sare.


Pe o lipie incalzita am presarat frunze de salata, apoi niste ceapa+patrujnel, kebab-ul on top of that, si peste kebab 1-2 linguri de iaurt. Am mai presarat un pic de sumac peste, am rulat lipia, si am devorat-o cu muuuuuulta pofta.


Multa, multa pofta. (cantitatile astea hranesc 2 persoane flamande ;) )

joi, 20 ianuarie 2011

Boeuf a la Catalane

De cand am primit cartea Juliei Child am tot vrut sa incerc o reteta dar pana acum nu am apucat. Logic, intai m-am gandit sa fac  Boeuf Bourguignon, dar, rasfoind cartea, reteta asta mi-a facut mai mult cu ochiul.
 Despre ce e vorba? - un fel de tocana cu bucatele de vita, ceapa, rosii si condimente perpelite cateva ore la cuptor, la foc miiiic, mic, carora li se adauga la sfarsit un "capac" de orez.


Let me tell you something - that Julia knew what she was talking abou! A fost felul de mancare cel mai "slow-cooked" pe care l-am facut vreodata, dar la sfarsit am scos din cuptor o minunatie delicioasa, de-mi venea sa-mi ling degetele.


Intai si intai, ingredientele: 600g carme de vita, 2-3 linguri de ulei de masline, 100g bacon, 2 cepe, 4 catei de usturoi, 100g orez, un pahar de vin alb sec, coditele de la o legatura de patrunjel, 2 foi de dafin, cateva firisoare de cimbru proaspat (sau 1 lingurita de cimbru uscat), o conserva de rosii tocate, supa de vita, (de la cub - sigur Julia a fost oripilata, dar ce sa fac?)


Primul pas a fost sa rumenesc in ulei de masline baconul (am sarit peste oparirea lui - I'm lazy like that :p). Dupa cateva minute, l-am scos si l-am pus deoparte, si in acelasi ulei am rumenit (in 2 transe) bucatelele de vita.


Afara si cu ele, si tot acolo am perpelit si ceapa tocata, timp de vreo 3-4minute, cat sa se inmoaie. Am scos-o si pe ea si am pus-o deoparte si, tot in acelasi ulei (daca mai e nevoie mai adaugati un pic), am pus orezul, si l-am lasat cateva minute, pana a devenit translucid. L-am pus si pe el deoparte, intr-un castronel, si, in cratita unde s-a petrecut toata perpeleala (care la mine nu mai avea mai deloc grasime - Julia zice ca daca ramane grasime sa o arunci ;)), am turnat vinul si am amestecat vartos, la foc mare, 1minut-2, cat sa se dizolve fiecare molecula de aroma de pe peretii cratitei.

(Asta a fost partea grea - de aici incepe asteptarea)

Am pus in cratita cu vinul carnea, baconul, ceapa, usturoiul zdrobit, patrunjelul, dafinul, cimbrul, sare & piper, si supa de vita cat sa acopere carnea. Am lasat-o pe aragaz pana a inceput sa fiarba, apoi am acoperit-o si am bagat-o in cuptorul incins, pe raftul de jos, la foc mic, timp de o ora.


Dupa o ora, am adaugat si rosiile, si inapoi la cuptor cu ea, pentru inca 1 ora jumate, sau chiar 2. (This is a waiting game - I tell you)
In sfarsit, dupa inca  2ore, am adaugat si orezul peste + cateva bucatele de unt (asta a fost ideea mea, dar sunt sigura ca Julia ar fi de acord :p) am acoperit din nou, si am mai lasat la cuptor vreo 25 de minute. (In stadiul asta la mine lichidul scazuse destul de mult si am mai turnat vreo 100ml apa, ca sa aiba si orezul de baut.)


La sfarsit, orezul e fiert in aburii deliciosi ai tocanei, carnea e fraaageda si aromata iar sosul e absolut demential.


Am servit-o cu patrunjel tocat si parmezan ras deasupra, cu un pahar de vin rosu sec alaturi si cu prieteni buni :D

marți, 18 ianuarie 2011

Dreaming of a White Kitchen


Nu ma plang - bucataria nostra e frumusica foc, mai mare decat majoritatea bucatariilor din blocuri comuniste, si ma simt tare bine in ea... but a girl's gotta dream... Si la o bucatarie ca asta visez, pentru cand o sa ma fac eu mare :D

Cu o insula mare, mare in mijloc..


Si cu un frigider Smeg roz...


Si luminoasa, cu multe, multe ferestre...


Cu rafturi pline de nimicuri colorate...



Si, daca tot visam, cu un Aga de toata frumusetea...


Ei - ce ziceti? Vise frumoase, nu?

* Pozele sunt de pe housetohome.co.uk si de pe myhomeideas.com

Be Our Fan!
Follow Us on Twitter!
RSS Feed
Follow Me on Pinterest
Contact