Sau, mai bine zic, singura omleta pe care o mai fac acum 😀 (pentru ca ne place prea mult si ce rost are sa mai experimentez cand am gasit deja perfectiunea in domeniul omletelor?)
Secretul e crusta ei de malai. Poate suna ciudat pentru unii, asa cum mi-a sunat si mie la inceput.
Ideea mi-a venit cand Alex m-a rugat sa ii fac o “omleta cum facea bunica la tara”.
Cand l-am intrebat “Pai si cum o facea?” nu a stiut sa imi zica decat ca avea malai in ea.
Mistery? I think so!
Avand doar asta ca indiciu, m-am hotarat sa improvizez. Si uite la ce am ajuns:
O fac din 3 oua (doar pentru el, dar mai fur si eu cateva furculite), pe care le bat, impreuna cu 3 linguri de lapte, sare si piper.
Asa… acum smecheria: Intr-o tigaie micuta, pun o lingura de ulei, o inclin astfel incat uleiul sa ii acopere fundul uniform, si presar o lingurita de malai.
Il las sa bolboroseasca 30 de secunde, si apoi torn ouale peste, si acopar cu un capac.
Dupa 4-5 minute la foc mic, omleta e gata, all light and fluffy and pretty.
Rad deasupra cascaval, presar niste verdeata+/-ceapa verde si o impaturesc pe jumatate. Voila –  pufoasa pe dinauntru si crocanta pe dinafara, omleta perfecta!
6 Comments
Vaaai, cum arată asta de bun!! Bună treabă, mai ales că-mi plac mâncărurile crocante. Nu m-aş fi gândit niciodată la mălai.
Super tare sormeo! Incerc si eu diseara 🙂
@Alexandru: please do! sa imi spui ce a iesit 😀
@ Cartitoiu': dap, nici eu nu m-as fi gandit, dar chiar e o combinatie inspirata – si eu sunt pasionata de mancarurile crocante
Hey, in loc de malai poti folosi si gris?
Am incercat-o si eu!!Este minunata! In loc de ceapa verde, am pus rucola – n-am avut ceapa… Imi place consistenta crocanta.. Yummy!!!!
Laura Gafton